echilibrat

Văzut în diversele manifestări ale vieţii sale, gentlemanul Fogg făcea impresia unui suflet bine echilibrat, potolit, perfect ca un cronometru din Leroy sau Earnshaw. Că Phileas Fogg era exactitatea în persoană se vedea hotărât, după "expresia mâinilor şi a picioarelor sale", căci la om, tot aşa ca şi la animale, membrele sunt ele însele organe expresive ale pasiunilor.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă unei persoane sănătoase i se reduce în mod artificial nivelul de serotonină, aceasta nu va deveni brusc melancolică. Depresia nu poate fi deci echivalentă doar cu o lipsă de serotonină, cum s-a crezut multă vreme. Iar un medicament precum Prozac, botezat de mass-media "pilula fericirii" sau "ochelarii roz ai sufletului", nu are niciun efect asupra unui om echilibrat.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce mai fac eu?…

trimit sufletul încoace şi-ncolo
prin lume
dansez vals centrifugant înăuntru
în mine fac tumbe amărăciunii
şi sper cu speranţă plânsă

îngerii cântă şi le mulţumesc,
şi lui Dumnezeu,
tuturor celor care mă ajută
e greul suportabil
când simţi lângă tine
gândul atâtor oameni
luminându-ţi «nelocul»

stări sufleteşti grele
mă încearcă uneori,
dar învăţ
îmi fac universul meu interior
echilibrat
ca să pot relaţiona

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară pentru a ajunge la linişte, la încredere. Trebuie să fi obţinut liniştirea, încrederea, pentru a putea discerne esenţialul lucrurilor. Când se discerne esenţialul lucrurilor, se poate atinge scopul.

citat celebru din Confucius
Adăugat de dani y
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă, o rămâi!

Am rămas prosternată
ca un dac la picioarele
Columnei traiane:
mal, mazăre, viezure,
îngânam nătâng...

am păşit în universul tău
tumultuos ca o cascadă,
am zărit roibi înspumaţi
zvâcnind lateral
să nu li se pună zăbala,

m-am simţit ca Zalmoxis,
sclav la Pitagora,
neînstare să cuprindă
în memoria sa
toate paradigmele
matematicii şi filosofiei...
eu am rămas contemplând
râul calm unde piroga

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te-a înfiorat vreodată sentimentul că ceea ce faci este mărunt, inutil, vid, că toate aceste "experienţe" sânt deşarte, că viaţa trece peste capul dumitale... Aş vrea să ştiu dacă nu te-a cuprins niciodată dorul absurd şi urgent de a lăsa toate baltă şi a te duce la întâmplare, unde s-o nimeri, predându-te în seama norocului, care să facă din dumneata ce o voi...
Eşti un om sănătos şi echilibrat, dar eşti prea sănătos. Îţi lipseşte un mic punct de dezechilibru, fără de care viaţa nu se deschide niciodată în faţa noastră dincolo de zările imediate. Îţi lipseşte un simţ mai puţin exact decât văzul, dar mai esenţial decât el: "simţul tragicului".

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa care vine din nevoi nesatisfăcute (spre deosebire de cea provocată de dorinţe neîmplinite) este probabil cea mai gravă suferinţă. Aceia care suferă din cauza unor nevoi de bază nesatisfăcute rareori suferă din cauza lipsei unui scop. Scopul lor este clar: supravieţuirea zilnică. Dacă nevoile de bază sunt satisfăcute într-un mod echilibrat, atunci suferinţa are legătură mai degrabă cu dorinţele neîmplinite. Dacă ai nevoie de ceva, atunci cel puţin vei fi sătul temporar dacă nevoia respectivă este satisfăcută. Dar dacă doreşti ceva, atunci nu te vei simţi sătul prin împlinirea dorinţei respective. Pur şi simplu vei vrea altceva şi vei suferi din nou din această cauză.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir oamenii frumoşi, oamenii care caută să evolueze, să se înţeleagă pe sine şi să manifeste empatie faţă de alţii, indiferent de felul în care aleg ei să gândească sau să trăiască, oamenii care fac lucruri bune chiar şi atunci când nu-i vede nimeni, oamenii care şi-au stabilit un cod moral şi de conduita pe care îl respecta oricând şi nu doar din teama de pedeapsa sau din dorinţa de recompensa. Un adult matur şi echilibrat din punct de vedere psihic şi emoţional se uita în interiorul său pentru răspunsuri şi va avea întotdeauna gânduri, trăiri şi comportamente care fac cinste umanităţii şi valorilor sale morale. Atunci când ajungi în acest punct, nu mai ai nevoie de nimeni să-ţi spună ce este bine sau rău, ci te ghidezi întotdeauna după busola ta interioară - asta înseamnă să fi atins înţelepciunea şi să trăieşti în acord cu ea.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la 20 de ani credeam că lumea e spaţiul în care orice este posibil. După 20 de ani am început să înţeleg că fiecare dintre noi avem o lume a noastră, în care ne trăim bucuriile, iubirile, dezamăgirile, împlinirile, completând traiectoriile noastre, astfel încât să fim fericiţi.
Creativitatea lui Claudiu Dumitrache şi modul în care îşi prezintă sufletul de artist, reflectă o astfel de lume în care inocenţa deschide uşa unei maturităţi şi a unui caracter bogat în trăiri, în extreme... aşa cum le poţi simţi la 20 ani. În cuvinte, în muzicalitate, în expresie, descopăr nevoia lui de sinceritate, o virtute destul de rară şi care nu face altceva decât să îi deschidă ochii către lucrurile şi valorile care contează pentru un om şi pentru artist. Am încredere în Claudiu, pentru că are încredere în el. E primul pas important către a fi integru, bun, echilibrat şi ancorat în realitatea vieţii. Claudiu scrie şi cântă aşa cum este el şi pentru asta are parte de toată susţinerea mea.

Raoul în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

În partea cea mai neatinsă-a lumii,
acolo unde n-a trecut războiul,
acolo unde
se ştie despre ceea ce-i războiul
din cifrele înscrise în registre,
acum,
stăpânii lor treziţi îşi iau cafeaua
cu gesturi măsurate, de echere.

Nu-i unul să zâmbească, nu mai poate
nici unul să zâmbească, de mult...
fiece zâmbet costă o avere,
fiece zâmbet poate să stârnească
oricăruia din ei
hemoragii de aur,
fiece zâmbet poate-oricând să surpe
secretul echilibru al acestor
cetăţi fără de stele,
imense orgi de piată-n care suie
un sânge monoton de ascensoare...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!