Serioase/triste despre dunga, pagina 2
Dureri ascunse
Sunt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare,
Mai sunt și ochi ce plâng în noapte și-adorm când soarele răsare,
Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai știe?
Cine-a-nțeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?
Cît praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară,
Și totuși veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioși, visau asară
Doi trandafiri ca doi prieteni, și azi vîrtejul de petale
Acelui ofilit, în roate, dă celui de pe ram, ocoale
Ca ei, ții minte, stam alături
Dar tu nu poți să mai ții minte:
Ochii închiși nu mai visează și foile ce mai-nainte
Erau o floare roșie-acuma-s doar un prilej de amintiri,
Iar viața re-nnoită-ncepe din purpura de trandafiri.
Așa mor florile-n neștire, așa-și sting ochii buni lumina
Și-n preajma vieții care râde, cine-ar gândi, privind grădina,
Că sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntreruptă agonie!
Cine-a-nțeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?
poezie celebră de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei stele așezate în triunghi, scânteiau cu luciri minerale în dunga de zăpadă de lângă scara magaziei. Mirosea a mraniță, a coajă de copac și a boștină fiartă. Într-un colț al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina
Privești: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt și-o dungă de lăcustă,
Și ierburile prind ca să-ți dezmierde
Picioarele și tivul de la fustă,
Iar o albină gura bujorată
Ți-o caută în zbor ca pe-un ulei
În care duce mierea adunată
Din florile de câmp, cu truda ei.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Porțile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că a sosit ora trezirii. Dacă rămânem pasivi și tot rostim "rugăciunea lașului", adică tot cerem fără să oferim în schimb nimic, soarta noastră nu se va schimba prea curând. Ne uităm la televizor, citim presa și în dungă și rămânem debusolați până la frustrare.
citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statură
Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.
Sori zilnici, grei, adreau sub dungă,
Ușor sunau în răsărit;
Și nori ce nu știau s-ajungă
Și munții, cîți va fi-întîlnit,
Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător la drumul mare
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan
Și călătorul la drumul mare
Venea călare venea călare
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străzi întregi păreau ruinate, devorate de salpetru, cu acoperișurile gata să cadă, cu ferestrele înfundate. O piață al cărei pătrat de ipsos se zărea, se umpluse parcă cu o grămadă de sfărâmături. Dar pe măsură ce dunga albastră dinspre Montmartre se mărea, curgea o lumină limpede și rece ca apa unui izvor, punând Parisul sub o gheață în care zările îndepărtate căpătau și ele limpezimea unui peisaj japonez.
Emile Zola în O pagină de dragoste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmile Trascăului
Sub acoperișul de ceriu albastru
S-au cuibărit fuioare de ceață,
Păduri nesfârșite de astru,
În toamna cu-nceput nou de viață;
Pe drumuri doar de îngeri călcate,
Mărginite de stânci uriașe,
Auzi doar liniștea cum își bate
Piatra Cetii-n secunde golașe;
E o liniște de rai înverzită,
În inima aceasta a lumii,
Când vocea Crăciunului-i auzită
Prin colindele ce străbat dunga culmii...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (18 noiembrie 2019)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!