Replici despre dulciuri, pagina 2
Lia: Cine-i Rikky? Și de ce-ți trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Și tu ești curioasă?
Lia: Parcă ți-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai și o motivație solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat și zgomotos, tare drăgălaș.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; și-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "șeful" nu eu l-am învățat.
Lia: Vorbește?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Îmi place! Ai plecat cu un câine negru și te-ai întors cu un papagal multicolor; nu-i rău... Foarte interesant! Acum, că i-ai dat și chei papagalului, o să poți dormi... Văd că mănâncă multe dulciuri și-ți spune "șeful"; parcă ar fi Nis.
Lucian: Noapte bună, blondule.
Iulian: Noapte bună, fiule. Sper că mâine ai să treci și pe aici cu mașina aia albastră, a directorului, să te văd și eu la volanul ei.
Lucian: Am să încerc.
Diana: Nici prin gând să-ți treacă să îndrăznești! Iuli, nu-l încuraja!
Iulian: Aș, dragă...
Lucian: Noapte bună, mamă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nis... Nu mai ești claustrofobic, mă?!
Nistor: Ba da, șefu', sunt, dar...
Lucian: Cum ai găsit intrarea, Nis?!
Nistor: Nu-mi dau prea bine seama, șefu', dar modul de intrare are legătură strânsă cu piatra aceea ciudată, dacă o mai știi.
Lucian: O știu. Ce-i cu ea, mă?!
Nistor: Păi, am încercat din nou s-o scot de la locul ei, dar n-am reușit, evident. Când am abandonat încercarea de a o scoate, nu știu cum s-a mișcat de la locul ei și a declanșat sistemul de deschidere, care consta în deplasarea lentă a blocului masiv de piatră ce părea a pune capăt peșterii acesteia. Dar, după cum vezi, șefu', nu era deloc capătul!
Lucian: Da, mă, văd... Bravo, Nis! Descoperirea asta cred că ți se trage de la claustrofobie; sau de la dulciuri.
Nistor: Aș...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerry: Alaltăieri, eram într-un hotel, și pe spatele ușii din hotel era harta cu ieșirea în caz de incendiu. Sunt flatat că mă cred capabil să stau într-o camera a unui hotel care a luat foc și să memorez direcții. "Da, o să o iau la stânga pe scări, apoi la dreapta pe lângă tonomatul de dulciuri..." Probabil că m-aș pierde, ar trebui să mă întorc în cameră, să verific harta iarăși... Și întotdeauna ți se zice, orice-ai face, într-un incendiu la hotel - nu intra în panică. Hei, mai am patru minute de viață, nu m-am panicat în viața mea - este alegerea mea. Chiar dacă te găsesc, ai o scuză perfectă... "Vai, am auzit că te-au salvat în timp ce te balansai gol cu perdeluța de la baie și cu găleata pentru gheață pe cap. Ce s-a întâmplat?" "Păi, m-am panicat." "E de înțeles."
replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Și că tot veni vorba despre body-guarzi, ia ziceți, cum sunt ai voștri, doar ați "primit" fiecare câte doi?!
Alex: Păi, spune tu primul, dacă tot ești curios; ai tăi cum sunt? Doar ai primit și tu, tot doi...
Nistor: Pe lângă mine, evident, mult prea micuți. Scunzi, adică...
Alex: Pe lângă tine, evident; și Everestul e mult prea micuț.
Nistor: Ia mai taci, mă! Oricum, m-am împrietenit cu ei. Le-am oferit bomboane, gume de mestecat, biscuiți, ciocolate...
Alex: Era normal. Ce altceva puteai tu oferi?
Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiți să-mi dai și mie câteva bomboane, biscuiți, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu și gume de mestecat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Nis, nu te stresa prea mult! E timp suficient să treci denumirile alea afurisite pe toate hărțile tale! Nu-i nici o grabă!
Nistor: Lasă, șefu', nu mă stresez deloc! Îmi place să lucrez. Trece timpul mai repede, dacă am o ocupație. E bine așa...
Lucian: Și văd că nici nu ronțăi la dulciuri.
Nistor: Păi, șefu', mai iau și eu o pauză de la ele. Nu se poate să le ronțăi mereu, zi și noapte! Poate m-am obișnuit fără ele, după perioada aia, de interdicție, dată de Nick.
Lucian: Ah, zău?! Atunci presupun că ar trebui să primești mai des porunci de felul ăsta, spre binele tău.
Nistor: Aș... Nu mă necăji, șefu'!
Lucian: Nu intenționez deloc să te necăjesc, vorbeam serios!
Nistor: Păi, mai bine lasă-te de poante din astea, dacă tot vrei să vorbești serios!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bine, Luci, poți verifica; și să nu te gândești să faci economii, doar nu voi veți plăti, din buzunarul vostru.
Lucian: Acum am avea cu ce...
Traian: Ah, să știi că toate sumele primite de voi acum, adunate laolaltă, nu v-ar ajunge nici pentru a acoperi cheltuielile acestui an.
Alex: Deci, nu suntem chiar așa de bogați.
Traian: Nu, dar la întoarcere veți fi. Aveți vreo nelămurire în legătură cu banii ce vă vor fi livrați în conturile deschise pe numele vostru, începând din ianuarie 2086?
Alex: Nu chiar; dar dacă nu vom reuși să-i cheltuim pe aceștia primiți acum, i-am putea depune noi în bancă, înainte de plecare?
Traian: Desigur, faceți ce vreți cu ei, doar sunt ai voștri, iar pentru misiune, repet, nu veți cheltui nimic din acești bani.
Nistor: Mamăăă, ce de dulciuri o să-mi cumpăr din banii ăștia!
Traian: Măi, nu te-aș sfătui să-ți folosești toți banii primiți doar în acest scop!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Știi ce-am făcut ieri?
To Kuny: Nu, n-am avut timp să verific.
Nick: Lucian i-a chemat pe toți în navă, de dimineață, destul de devreme, iar toți erau supărați din acest motiv. Credau că cine știe pentru ce îi cheamă. Când colo... Știi de ce îi chemase?
To Kuny: N-am idee.
Nick: Am fost și eu, deși nu eram obligat, însă am preferat să merg, cu Maria; mă simt bine cu ei, în mijlocul lor. Și astfel am aflat de un fel de obicei de-al lor, o sărbătoare de iarnă.
To Kuny: Aha... Moș Nicolae.
Nick: Exact. Obișnuiesc să-și ofere mici cadouri, să și le pună în încălțăminte. Și știi... Dintr-o dată mi-am amintit că demult, când eram mic, de abia așteptam și eu să vină Moș Nicolae, să-mi aducă daruri în ghetuțe, de obicei dulciuri.
To Kuny: Ți-ai amintit?! Sper că nu le-ai spus și lor acest lucru.
Nick: Nu-ți face griji! Nu le-am spus nimic.
To Kuny: Atunci e bine...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Știi ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluțele de sticlă din colecția lui Alex, care erau împrăștiate pe jos și niște animălușe de pluș.
Eugen: Animălușele erau ale domnișoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuși, deși păpuși n-am observat, dar dacă erau hăinuțe, probabil erau și păpușile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnișoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de așteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Și arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanțe, dar acelea, ale domnișoarei, fiind de colecție, n-aveau gloanțe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Și pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalți doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecționate chiar de el, iar domnișoara doctor o foarte stranie colecție de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte și alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au și copiii ăștia...
Eugen: Foarte ciudate!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Aș, Nis...
Stela: Crezi că m-ar deranja înălțimea lui? Să știi că, în ciuda faptului că e teribil de înalt și consumă exagerat de multe dulciuri, e totuși un tip simpatic. În plus, chiar foarte drăguț!
Lucian: Nis... Desigur, este; nici n-aș susține contrariul. E amuzant; într-un fel, sarea și piperul misiunii noastre. Nu mi-aș putea închipui cum ar fi fost fără el; probabil, foarte plictisitor!
Stela: Ai dreptate, are rolul lui aici; n-ar fi fost plăcut fără el. Atunci, în ceea ce-l privește pe Alex, te refereai cumva la faptul că el e singurul mai mare ca vârstă decât mine, dintre voi toți? Vai, Luci, nu știai faptul că dragostea nu ține seama de vârste, înălțime sau alte chestii asemănătoare? Deci, vârsta nu ar fi constituit o piedică în acest sens. Doi îndrăgostiți nu mai țin cont de faptul că unul dintre ei e mai mare ca vârstă, sau mai mic, că e mai înalt sau mai scund, mai gras sau mai slab, mai frumos sau mai urât, mai bogat sau mai sărac, sau alte nimicuri de genul ăsta. Dacă se iubesc cu adevărat, vor învinge toate aceste, hai să le zicem "piedici" ivite în calea lor, se consideră potriviți unul celuilalt și asta-i tot; nimic altceva nu-i mai interesează. Nimic altceva nu mai contează pentru ei. Se consideră perfecți! Și nici nu greșesc.
Lucian: Mda... Ai dreptate. Deci, în privința asta, nu trebuie să mă îngrijorez pentru Alex. Iar asta-i bine. Mă bucur, atât pentru el, cât și pentru tine, doctore.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!