Poezii despre dram, pagina 2
Păreri...
Materia mă ține-n loc,
Atâta pot, doar să invoc,
În amintiri ce am lăsat
Plăceri ce-odată-au căpătat
La suflet foc...
Un colț de stei, un vârf de ac,
Mă-nțeapă iar și iarași zac,
Fără să știu, fără să vreau,
Într-o capelă ce o beau
Cu-n dram de mac...
Hotar de lemn închis în lut
Hotar de vis pe un sărut,
Încărunțit în Eul meu,
Păreri ce-s fără Dumnezeu
Le-mpart tăcut...
poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost
Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele sărută sânii,
Ispititori și-atât de vii.
Ai fost așa, ca iarba verde
Plină de rouă și argint,
În care bucuros aș pierde
Păcatele, ca un alint.
Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.
Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranță sau deșertăciune,
Muza... eternului poet.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țin minte, mamă
Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfățăm cu-n dram de bucurie
În suferința clipei trecătoare.
Mai e în noi copilul de-altădată,
Și încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi și nevoi.
Țin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Și-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost
Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele, sărută sânii
Ispititori și-atât de vii.
Ai fost așa, ca iarba verde
Plină de rouă și argint,
În care bucuros aș pierde
Păcatele, ca un alint.
Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.
Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranță sau deșertăciune,
Muza... eternului poet.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crudă și infatuată
Lume, tu, așa ciudată,
M-ai strivit între cuvinte
Fără niciun dram de minte,
Crudă și infatuată.
Mi-ai împins fruntea-n țărână,
Talpa mi-ai lipit de glod,
Surpând capătul de pod
Spre care-ntindeam o mână.
M-ai cernut prin sita clipei
Prin cutume de morală,
Veșnic superficială,
Nu ai rezistat ispitei...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avocatul lui Procust
Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ți avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îți permite patul
Uite ăsta-i avocatul
poți să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare
Poți să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ți cu tine veacul
și te du urgent la dracu'
rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen transcendental
Doamne, de-aș putea atinge Cerul
Și m-aș așeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aș dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".
Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ți cânt și Ție Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur și stingher.
Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Și strălumineazā-mi calea linā,
Mā așazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...
Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi pașii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam
Dezic, și mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Și lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendență. Cât despre urmași,
Vrăjmași își sunt. Și mie-mi sunt vrăjmași.
Urmașii mei trupești m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.
În lume, deci, suntem doar eu și El.
_____
*ha'adham (ebr.) omul de pământ.
poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Germinare
Magnolia în parc e înflorită
Și adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.
Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseților ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.
Pământul ud sămânța o așteaptă
Să o clocească până la-ncolțire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulțumire.
O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!