doldora

Cer liber

Ca pasărea
Care se înalţă
Cât îi permite
Autonomia de zbor
Ca porumbelul păcii
Animat de iubire
Ca imaginaţia şi gândul
Ca îngerii şi arhanghelii
Ca înălţarea lui Iisus
Aşa e ideea de înălţare
Privită în toată splendoarea
Departe în cerul etern
Care conferă autonomie
Deplină şi divină
Doldora de diademe
Călăuză fiind Duhul Sfânt.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autonomia dv. de zbor, dacă aveţi bateria încărcată, vă permite zborul în jos. Dle, sunteţi doldora de diademe mărgeloase şi [...] | Citeşte tot comentariul

Poemul mutaţiilor

Numai cu hiperboleta
poetul va salva planeta

O dar deocamdată nu exisă
nici veselă nici foarte tristă

Şi totuşi n-ai de ce te teme
eşti doldora de noapte şi poeme

Poate după bine vine-un rău
acesta sigur este-al tău

Ia-l pune-l pe calapod
şi dă-i cu ciocanul nerod

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizionar

Bogat în senzaţii
doldora de emoţii
depăşind oboseli
trecând peste obsesii
urmărind ţeluri celeste
urmând căi luminate
de inspiraţii astrale
spirit care arde
peste arcade şi bolţi
aşa este poetul
vizionar şi versatil
visător nou vibrând
cu accesorii ancestrale
şi prezenţă de spirit.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet diliu

caut sensuri deziubirii
lumilor pe contrasens
răsucit în abur dens
acel strop din legea firii

c-am avut noroc un car
la oricare ghinion
cât mă cred un zeu mignon
doldora de şui habar

iute se prelinge stropul
limba amorţeşte hâd
ştergând cerul gol cu mopul

şi de ce ar fi diliu
un sonet unde nu râd
nu pot pentru ca să ştiu

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

salcâmu-i doldora de lapte
şi luna-n cer s-a aiurit
se plimbă singură pe luntre
alunecând spre infinit.

pluteşte singură pe mare
şi totul se pierde-n suspin,
în zvon de flaute amare
în lung acord de dans divin.

ce grav duios pe cer ea trece
pe toate câte-s le petrece
privind la noi în efemer
cum toate trec şi toate pier.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cules de vii

Podgoria şi-a tras un văl august.
De purpură, rugină şi văpaie,
Iar strugurii par ugere bălaie
Cu sfârcurile doldora de must.

Culegătorii toarnă din hârdaie
Şi-mi dau din veselia lor să gust, —
E-al vieţii bogat holocaust
Şi-un dar tomnatic râsu-mi întretaie.

Podgorie rodind cu prisosinţă,
Tu viaţă, poamă nesdrobită lin,
Aş vrea cu o năprasnică voinţă,

Ca strugurii într-un pahar de vin
Să te strivesc pe toată-ntr-o credinţă
Şi-n ea să sting al lumilor suspin!

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

E clipa plină de-aşteptare,
În zorii zilei ca şi-n fapt de seară
Şi dând speranţe vii copilei
Îi umple calda-i inimioară.

E clipa plină de mireasmă,
De tinereţe-mbobocită.
Pe-aripi de vis trimite gândul
Că într-o zi va fi iubită.

E clipa-i dor amăgitor
Şi timpul i-a tot fost povaţă
Şi doldora de vis şi dor
Priveşte iar senină-n faţă.

Cât sufletul îi înfloreşte
În raza soarelui încinsă
Copila noastră tot iubeşte
Visarea ei de vreme ninsă.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norme intime

Aş dori să mă transpun
Într-un ceva ce presupun
Aş voi mă să transform
În ceea ce scriu conform
Aş gândi să fac din gânduri
Reuşite rânduri rânduri
Aş râvni la noi poeme
Dacă s-ar putea din vreme
Să răzbesc prin infinituri
Fără frică de sfârşituri
Doldora de idealuri
Ca şi oceanul de valuri
Toate în cadre intime
De preferinţă nostime
Pe urmă să trec cu brio
Până dincolo de adio.

poezie de David Boia (5 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie de... iarnă

A venit iarna, înfofoleşte-mi inima cu ceva,
C-o cergă, ori mai degrabă cu sânu-ţi doldora

Mi-e frică să n-o roieşti, câteodată,
iar eu să rămân zgribulit, cu buza umflată,
să-ţi ia minţile helvetul acela cu francul,
să preferi Postăvarului Mont Blancul...

Şi-atunci, cobor alert pe trambulină,
crucificat în zbor planat pe schiuri,
m-o răsplăti c-o şoaptă vreo blondină
şi frica o voi stinge-o cu rachiuri!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nichita Stănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tamaretă de fecioară

Ea are sânii doldora de spaime
Că nu vor fi prea bine sărutaţi
Şi dacă nu o pupi te iau la palme
Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi!

Ea are-un şold ce-i dă pe blegi la naiba,
De nu mai ştii sub fusta ei ce este:
Drac despicat în două cum e roaiba
Sau înger pus pe şotii şi pe feste.

Şi totuşi, Doamne!, dânsa e virgină,
Şi-i singură, şi-i tristă, şi-i lalea.
O, suflete, mângâi-o pe botină,
Lângă blacheu, îndrăgostit lulea!

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!