distanta iubire

Distanţă

apropierea feţelor are trei perechi de ochi
roşul nu e culoare
este miros de trandafir
iar culoarea se târăşte şi cade din noapte
ciocnirea ochilor precum ciocnirea planetelor

iar distanţa este gâtul coloană
gâtul oblic al dornicei Nemesis
iar distanţa e setea ei nestinsă
ridicată deasupra atingerii deasupra timpului

poezie de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa sociala

Uite ce-am ajuns cu anii!
Mulţi acum la-nghesuială,
Scot şi îşi arată banii
... Ca distanţă socială.

epigramă de AdrianTimofte (aprilie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre fericire şi om este direct proporţională cu distanţa dintre om şi bani.

Ileana Vulpescu în Arta compromisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre noi

Drumul dintre stele nu este degeaba
Şi nici măcar distanţa dintre noi.
În spaţiul acesta mă strecor şi exist,
Vin către tine, tind, iubesc, mă rog.

Dacă n-ar fi spaţiul gol, plin cu stele rare,
N-ar mai fi meteoriţi, îngeri căzători din cer,
Ci doar stele. Eu n-aş mai avea loc să iubesc,
Distanţa dintre noi nu mă sperie, mă cheamă.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

De la distanţă, par un om normal:
Am cap şi patru membre, inegale,
O burtă, crize reumatismale,
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Am cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Ca un Icar, în zborul sideral
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

De la distanţă, par un om normal:
Am cap şi patru membre inegale,
O burtă, crize reumatismale
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Am cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Ca un Icar, în zborul sideral
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

De la distanţă, par un om normal:
Cu cap şi patru membre inegale,
Am burtă, crize reumatismale
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Cu cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Ca un Icar, în zborul sideral
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir

Crede
cu tărie
în iubire
ea este
împlinirea
şi izbânda
vieţi
hrăneşte-te
din iubire
trăieşte
cu iubire
desfată-te
cu iubire
tratează-te
cu iubire
şi dacă
nu merge
măreşte
numaidecât
doza

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsuracii

ne măsoară distanţa fizică
în biserică cal
cu
lează aura sfinţilor şi lungi
mea nasului de sub mas
că
trebuie opt metri dintre e
noriaşii cei catolici
şi
opt metri dintre cei ortodocşi
în autobuz calculăm distanţa
mănuşii stângi lăsată în staţie
şi
lungimea brichetei zippo
din buzunarul elevului ieşit
din carantină - stă la doi metri de oxigen -
distanţă de colega pe care a sărutat-o a
seară (?!) cu foc, dar focul o
moară virusul calculează
măsuracul cu un telemetru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa în cotituri

De la ce distanţă simte râul
Că se varsă, inevitabil, în fluviu?
E o-ntrebare pe care am pus-o
Tuturor, tuturor râurilor
De-o parte şi de alta a Dunării.
(Dunărea n-am îndrăznit s-o întreb,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu "măria ta").

Fiecare, după fire şi debit,
A bâlbâit, mai bine zis a murmurat un răspuns
Intraductibil.
Ceva cam aşa:
Întreabă Dunărea,
Ea de la ce distanţă simte că se varsă
Inevitabil şi glorios
În mare?
Şi în ce-şi măsoară ea această distanţă:
În palme de apă? în coturi? în zbor de nagâţi?
Întreabă Dunărea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!