Toate rezultatele despre diafan, pagina 2
Cei mai puternici oameni de pe pământ sunt cei care acceptă să fie ghidați la orice pas de Duhul Sfânt. Prin stăruința în rugăciune, îmbrăcată în parfumul diafan al mulțumirii, ei conștientizează prezența lui Dumnezeu în inimile și viețile lor mereu.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unei studente, la cursul de "Dinamica Solidului Rigid"
Privind, c-un zâmbet diafan
Ce nu trăda un sex frigid,
Se întreba: - De ce Bălan
Preferă doar un
corp rigid?
epigramă de Barbu I. Bălan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrămioare (Convallaria majalis)
Când eu eram departe, prin alte țărișoare,
Din ochii dragei mele căzut-au lăcrimioare;
De-atunci, în fața casei, în fiecare an,
Cresc mii de lăcrămioare, c-un míros diafan.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (23 ianuarie 1995)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abur
am îmbrăcat haina cuvântului,
speriată de goliciunea stranie
a crengilor fără primăvară.
scriu rotundul soarelui
împleticită printre cuvinte sărace
în aburul diafan al inimii
pe care scrijelesc contur
întregit din frânturi de suflete...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Privesc la goliciunea timpului
Și văd ridurile stridente ale zâmbetului
Scurgerea anilor adunați în van
Năframa vieții căpătând arama unui vis
Diafan.
Timp, o, timp!
Blestema-te-aș fără folos...
Timp, o, timp!
Cât se va mai deșira pânza
destinului?!
poezie de Elena Crețan din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Nu te grăbi, ceas rău al vieții mele
întârzie un secol sau un an
să scutur iar mestecenii de stele
să mai adulmec macii unui lan
iar vietăți cu botul diafan
să-mi pună-n palmă perlele lor grele...
Nu mă lovi, ceas rău al vieții mele
mai dă-mi pe mână flautul lui Pan
să fac să plângă piatra pentru ele...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ecranul imens de deasupra noastră se conturau pe un fond cenușiu, diafan, păsări alunecoase ce împodobeau panorama cu mișcătoare broderii ancestrale. Doar eu puteam înțelege frumusețea mută a acestui tablou, doar eu vorbeam cu privirile, cu viața de dincolo de oameni, cu tainica frumusețe a lumii aceleia.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa de flutur...
Aripa de flutur diafan, fin ca panza de paianjen,
Asa este sarutul tau pe pleoapa mea inchisa,
Iar dincolo de ea ochiul plange sarat,
Despre tine
Spuma marii ranite de vant,
Urletul ploii la stresini,
Ras de copil balacindu-se in rau,
Mirosul ierbii in luna lui mai,
Asa e amorul-mi, amoru-ti!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternului Eminescu
ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!
ce geniu îndrăzneț și diafan
esenț-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
și steaua cu noroc a Țării mele?!
ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veșnicie?!!
poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cuvântul
Cuvântul,
un gând țâșnind din pământ,
o umbră înfășurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaș.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund și amăgitor,
lacrima îl știe
din aripa idealului de stea
luminând universul!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!