Poezii despre despot, pagina 2
Acești agramați care ne conduc: PSD-iștii Vasilica Dăncilă (premier), Liviu Dragnea (vătaful PSD); miniștrii Liviu Pop Genunche și Valentin Popa (Educație), Daniel Breaz (Cultură), Carmen Dan (Interne), Petre Daea (Agricultură), Tudorel Toader (inJustiție)
Râdeam amar, întemeiat,
Că Ceaușescu-i agramat,
Dar eu constat cu-amărăciune
Și-ți spun și ție, națiune:
Vorbea mai bine românește
Ca ăștia care "ne-nvrăjbește".
Stâlcea vreo două-trei cuvinte,
Greșit fixate-n a sa minte,
Dar ăștia, dacă socotesc,
Cam jumătate le stâlcesc.
Chiar de era și el despot,
Măcar era un patriot.
Deși era un fost cizmar,
El nu vorbea ca un birjar,
Nu le spunea că-s șobolani,
Ca Dragnea, alor săi dușmani.
poezie satirică de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (24 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre Viorica Dăncilă sau poezii despre Liviu Dragnea
Cântă pilotul
Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut și zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinței sale!
Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuși este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi și de ceară, asta nu-i numai poveste!
Acum ce? Plângând te vaieți că ești pustiit de tot,
Suflete! și țipi de groază, inimă, n strivirea sorții.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viață, ci de sfânta pace-a morții!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Se zvonește că nu va mai veni Noe.
Stăm după ciucurii verzi ai ferestrei
Uitându-ne după un despot, cineva
Care să porunceasca orașului
Să se urce pe arcă.
Primăvara ascute flori de măr
De mărimea ochiului de vierme
Care e si el în poveste de la început.
Perdeaua după care ascundem
Umbra cu care am putea fi o pereche
E ruptă undeva si rușinea întoarce
Oglinda retrovizoare ca pentru sine.
În mijlocul străzii mereu o altă femeie,
Un alt bărbat, o altă lege.
În camerele scunde părem atât de mici,
Încă il așteptăm pe prooroc
Să spună că mai ia vreo doi.
Nouă nu ne vine bine cuvântul
Ca să ne putem lua de mâna.
Dar se zvonește că Noe nu va mai veni.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laika
Laika, nume puțin cunoscut, a murit în cosmos,
s-a învârtit fără suflare șase luni,
Diderot s-a înecat cu o cireașă,
Cook a fost returnat de hawaieni doar
Sun formă de oase lucii,
Nu fiți cuci.
O beție cu marx a costat
O sută de milioane de suflete,
Hoții bagă mâna în buzunare, sub sutien
și în conturi bancare,
concertul e dirijat de Mefisto,
oamenii mor din cauza aurului,
la autopsie se dovedește că oamenii sunt muritori,
am trecut de Europa precum Titanicul,
Doamne, iartă-mă, îngerii ne dau organe false,
Bufonii trebuie eutanasiați, spune un nebun adevărat,
Limita ticăloșiei este cinstea,
Barbarii au venit, nimeni nu știe de ce,
Noi mergem la ei, transhumanță,
Viermele este la mare cinste, tace și face,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să decupez morminte?
Mă mustră lutul argilos,
Că sunt un medic nemilos,
Că las să iasă din spital,
Dansând în rochie de bal,
O moarte hâdă și hapsână,
Cu tineri și bătrâni de mână...
Rămân cu ochii în pământ...
Când eu nu știu să sap mormânt,
Fac din argilă urne mici,
Să-ncapă pulberi de bunici...
De ce să decupez morminte?
Nu mai am vreme, Doamne Sfinte...
Mă lupt c-un virus ucigaș,
Eu dezarmat, el un pungaș
Neauzit și nevăzut,
Într-un duel neprevăzut...
N-am învățat la medicină
Și-s copleșit, mă simt cu vină.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea morții
Opaițul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinț cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,
Adună sfetnicii-n consiliu
Și-aceștia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morții,
Nesăbuitul lor despot
Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Și blând ca ramul de măslin,
Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăți de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tentativă de gelozie
Cum trăiești cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor țărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aș
Nu îndrăgostite - azi!
Cum trăiești oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Cum trăiești - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrâncești?
Veșnic bir banalității,
Sărăcuțele, plătești?
[...] Citește tot
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile copilăriei
erau trase la copiator și purtate din gând în gând și din generație în generație
în cartea mea, pe prima pagină era doar un îndemn la citire și înțelegere
și pe restul paginii goale am desenat semne disperate?!
pe altă pagină scria doar "sa nu furi"
și am desenat toate furtișagurile mărunte
pentru că cele mari nu încăpeau pe o pagină
pe altă pagină scria "sa nu minti"
și Pinocchio mă privea cu ochi mari, curioși,
neînțelegând ce se petrece
"iubeste-ți aproapele" scria pe o altă pagină
dar încă nu învățasem ce e iubirea
așa că am lăsat cartea să se odihnească până la al doilea descălecat
iar țara de povești s-a trezit între noi fruntarii
sub conducerea unui despot luminat
poate că nu toate țările
sunt pregătite să fie inventate
așa că ar face bine să rămână în lumea lor de baștină
departe de cărțile ce nu pot să le cuprindă
și de mințile bolnave ce le înghesuie
între fruntarii închipuite
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea
Regină slabă a Cytherii,
Să-mi piei din ochi! Și ieși în față,
Tu, ce pe țari cumplit îi sperii,
A libertății cântăreață!
Cununa frânge-mi mai curând
Și lira, gingașele-i tonuri,
Să fulgere viciul de pe tronuri
Și libertatea să o cânt.
Arată-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite.
Tirani ai lumii, tremurați,
Copii ai soartei schimbătoare!
Iar voi, căliți-vă mai tare,
Sculați voi robi îngenuncheați!
Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1817)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!