Poezii despre despica, pagina 2
CVI
Ce-i viața? Să rabzi poate o zi și alta oare?
Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?
Cine-și dorește ochii apostolilor care
Șterși, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?
Ne-ncântă doar speranța, a viselor minciune,
Și dragostea, agilă în inimi pătrunzând;
Fremătător orgoliul sau voluptatea, când
Dă, muzicii asemeni, făgăduinți nebune!
poezie clasică de Anna de Noailles din L'Honneur de souffrir (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mirosul frunzelor de plop
Un clar de luna îmi adie,
În pasul vremii fără stop
Se-așterne bruma fumurie.
Despică râu de năluciri
În apă lină-străvezie,
Tresaltă-n minte întâlniri
Cu mine ieri, azi ce-o să fie?!
Năuc copacul solitar,
Încremenit în clipă vie,
Ochește-n trecători hazard
Și clipa iarăși reînvie.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-și despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi și vise pierdute
în ploaia ce cade și curge
atât de târziu pentru noi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zărind minunea
Lacul îti reflectă frumusețea
Si unde îți străluce chipul,
Păstrăvi sărutându-ti mirarea
Iți unduiesc usor conturul!
De se despică în fante zarea
Coboarând în stoluri îngeri!
Răsfirând alabaștri nuferi
Sfințindu-i lacului minunea.
Și când să atingă apei, luciul!
În lebede, nuferi-și iau zborul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și l-am simțit în pântece
tunetul, despică cerurile
ca un dangăt de clopot
ca un zbucium
ca tăria nerostirilor
și spaime
nemeritate
mai dați-mi o tăcere
să-mi cern toate amintirile
și tunetele
iar ploile cu tot potopul regretelor
mă vor urma
undeva departe... marele clopot așteaptă
să-mi fure trupul lăsându-mi auzul
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înviat o clipă
Am înviat o clipă-n al meu zbor,
Columnă de Lumină se zorea,
Fulgerător se despica un nor
Și raza ei eternă mă urma!
O mângâiam cu mână de fior,
Trezeam șoptiri în așteptări târzii,
O desenai în vis de mii de ori,
Mă regăsi acum, o clipă, cea de-ntâi!
Și am simțit seninul meu ușor,
Aura mi-a zâmbit cu ochi de stea!
Lăsați-mă, să mă topesc în dor,
S-o dăruiesc cuminte altcuiva!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portalul
spre lumea de dincolo
e un ecran - mâna ce taie
sticla cum ar despica fără nerv celofan
e înarmată ușor cu o tele
comandă - nu
se poate vedea foarte bine ce este în lumea
de dincolo (?!) se acoperă
de bănuieli fețe blurate și voci subțiate -
portalul
se deschide la orele serelor de legu
me umane și nu
se închide nici-gând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armăsarul alb
Cândva,
Am știut un armăsar alb
Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase
Își lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja
Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăișuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie
Nu mai știu de el,
Doar îi mai aud trapul
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Râdea seninul
Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvășit.
Noaptea năștea dimineață
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea șoaptă
Într-o aromă de tei.
Dorința m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
Ah, viață, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa cea lentă
Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Șerpi clociți prelingu-și zeama
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la