Poezii despre descinde, pagina 2
Cântul XXVIII
Dorind să văd și-n jur cum e și-n sine
divinul codru des și viu, și care
da zilei ce venea colori mai line,
plecând din margini, fără de-amânare,
trecui cu pas încet acea câmpie
ce plin tot locul de miresme-l are.
Și-o dulce-aură, care-n veci nu știe
schimbare-n curs, îmi flutura pe frunți
nu mult mai mult ca boarea care-adie,
făcând ca frunzele-n mișcări mărunte,
în dulce tremur se plecau spre-o parte,
spre care-umbrește-ntâi divinul munte.
Dar nu ieșeau din drit așa departe,
ca-n vârful lor mărunta păsărime
să nu-și deprind-a lor oricâte arte;
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre sfinți
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre apă
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râs
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântul XXIV
Pe-acel răstimp al tânărului an,
când Feb își udă-n Urn-ale lui plete
iar noaptea-ncepe-a da spre meridian,
când bruma pe câmpii vrea să repete
frumoasa faț-a albei ei surori
ci-aripile-n curând îi pier muiete,
lipsit de-orice nutreț se scoală-n zori
țăranul trist și vede alb tot locul,
și-oftând își bate șoldu-adeseori,
acasă-ntors în vai își varsă focul
ca bieții-acei ce n-au ce să-și mai facă,
ci-ncet începe să-și aline focul
văzând cum lumea-ntr-alt vestmânt se-mbracă
în scurt răstimp, și ia toiagul lui
și-a turmei foame-n câmp acum o-mpacă;
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre spaimă
- poezii despre nori
- poezii despre gură
- poezii despre alb
- poezii despre țărani
- poezii despre vorbire
Cântul XXXIII
Lăsând scârbosu-i prânz acum acel
mișel își șterse gura-nsângerată
cu părul de pe capul ros de el.
"Tu-mi ceri să re-nnoiesc o desperată
durere", a zis, "ce firea mi-o răpune
gândind-o numai, nu și cuvântată!
Dar vorbele de-aș ști că pot s-adune
rușine-acestui trădător pe care
îl rod, atunci voi plânge și voi spune.
Nu știu nici cine ești, nici felu-n care
scobori pe-aici, dar pari un florentin,
căci graiul tău te-arat-a fi atare.
Să știi că fost-am contele-Ugolin
și-acesta e Rugieri lângă mine,
și-ascult-acum de ce-i sunt eu vecin.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre trădare, poezii despre moarte, poezii despre durere, poezii despre visare, poezii despre vecini sau poezii despre trup și suflet
Articole culturale referitoare la descinde
- Valeriu Butulescu, în fața unei noi premiere: Incursiune în geometria și poezia lumii tătare
- Câini inteligenți
- În afara legii
- Avatarurile robinsonadei Insula femeilor
- Saga Amurg: Lună nouă
Mai multe articole despre descinde la Blog.Citatepedia.ro »