Amuzante/comice despre deget, pagina 2
Ala (continuă să citească): Cu trupul ei tras ca prin inel...
Lady Robinson (privindu-și inelul de pe deget): Stupidă expresie! Încerc să-mi imaginez o femeie trasă printr-un inel. Ori n-are sâni deloc, ori are fundul plat!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
N-aș vrea să-mi iasă-n cale...
N-aș vrea să-mi iasă-n cale o fată gălbejioară,
Veriga-mi de pe deget să-i vie drept brățară,
Iar coapsa-i descărnată să mă zdrelească rău,
Genunchii ei să-mpungă - spinarea-i, ferăstrău,
Dar nici de mii de livre, gigantica jivină,
O vreau cu forme pline, nu munte de slănină...
hexagramă de Marțial
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește!
Ce mlădios e piciorul asinului
ca un deget copita mică atinge clapele pietrelor
coapsele au o legănare în mers ca apele
asinul cunoaște pleoapa potecilor
diamantul piscurilor taie sticla zborului de vultur
dar pupila asinului a închis înălțimile
lacătele stâncilor nu-l sperie
poartă pe grumaji frunzele poverilor
și țipete izbucnesc din el
cum din argintul râului pescărușii
poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-i unei maimuțe o perlă: n-o va privi ‒ ca să se bucure de frumusețea ei, n-o va pune la gât ‒ ca pandantiv, n-o va pune la ureche ‒ ca cercel, n-o va pune pe deget ‒ transformată într-un inel, ci o va băga în gură și nu se va lăsa până nu o va sparge între dinți. La fel fac și unii pseudocritici literari ‒ sub pseudonim pe Internet, cu operele literare autentice și cu autorii lor.
aforism de George Budoi din Critică și critici (12 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Oare ce
Mă simt goală pe dinăuntru și nu știu dacă
lehamitea asta are ceva sexy în ea
ca atunci când juisezi și simți că totul s-a terminat
sau pur și simplu e timpul
să mă lepăd de tot ce am făcut
nu mă mai pot împărți cu nimeni
un lucru care mă nedumerește ca un deget anesteziat
în acest moment în care simțurile plate se arcuiesc
spre ceva nou, oare mai există ceva?
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul (crispat): Alo! Alo! Stimați cetățeni cu drept de vot! Îmi revine cinstea și onoarea să vă informez că nu sunteți decât niște păpuși jalnice. Iar păpușarul, adică persoana care vă trage sistematic pe sfoară, vă rog să rețineți... păpușarul sunt eu...
Femeia: Si! Io sono una bambola!...
Bărbatul: Protestez! Eu sunt marionetă! Eu nu sunt păpușa nimănui!
Autorul (eruptiv, către Bărbat): Adevărat! Ești o marionetă rătăcită prin universul meu spiritual. Te crezi filozof, dar fără mine nu poți articula o idee! Nu miști un deget fără controlul meu! Pentru că nu ai voință proprie! Ești un lucru, înțelegi? În zadar, te dai ființă! Nu ești decât un obiect! Și încă unul de proastă calitate...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Portretul doamnei B
Dulce bicicletă cu ochii albaștri,
Roți cu spițe ai în loc de fiaștri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Așezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe
Mănuși mângâie lanțul. De salbe.
Iar pe deget inel cu piatră subțirică -,
Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Discreția nu-i deloc vioară ruginită
Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Și mi-a trimis buchet de romanițe
Să mi-l pun diseară între spițe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncați, în sală, pioneze.
Din cauza gravitației, căderea Bastiliei
Închide, mamă, fereastra cum știe doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
[...] Citește tot
poezie de Petrișor Militaru din Bicicleta van Gogh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inel de vise
Iubito, hai întinde mâna către mine,
Căci astăzi vreau sa-ți dăruiesc...
O viață nouă, speranță-n viitor.
Să-ți pun pe deget un inel
Încununat cu nestemate visuri!
În el se oglindește toată seva dragostei
Care mi-a dat curajul
De a-ți spune cât te iubesc
Și cât îmi ești de dragă.
E dragostea ce face să-nflorească
Noian de flori în primăvară.
Prin el eu vreau să întorc timpul
Să-mi amintesc sărutul tău
Dulce ca fagurele stupului.
Visând mereu la ziua asta mare
Când tu îmi vei permite,
Să-ți dăruiesc aceasta zală
Ruptă dintr-un lanț de legăminte.
Care pe mâna ta înmugurește,
În flori de iubire, din lumea de sus,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de deschidere la o expoziție de pictură
doamnelor și domnilor
astăzi vi-l vom aduce în fața dumneavoastră pe cel mai tare om din lume
intrați, domnilor, intrați doamnelor
omul ăsta-i mai tare ca piatra
omul ăsta-i mai tare ca săgeata
omul ăsta-i mai tare ca maciste
domnilor
într-o singură mână duce patruzecișipatru de femei una și una
într-un singur cap duce doi ochi unu și unu
și ochii sunt plini de păcură și cu pumnale, domnilor
nu vă uitați la el că e mic și pipernicit ca o râie
el scoate oamenii din pământ
el rupe cerul
și se luptă cu morții
cine nu l-a văzut noaptea urlând cu câinii
îl va vedea aici, domnilor
cine nu l-a văzut noaptea mușcând cocoanele
îl va vedea aici, domnilor
în capul lui s-au strâns toți dracii
în deget are sânge și o pisică care plânge
[...] Citește tot
poezie celebră de Gherasim Luca din revista "Unu", an IV, nr. 44 (aprilie 1931)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vegheați!
În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în iureș
Zburdalnici iezi
Copii cu șorțulețe și funte,
În priviri rouă
Și pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuș plin de nădejdi
Și tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboțele
De șapte poști? Să-l vadă mama mai repede mare...)
Ca dintr-o țară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
[...] Citește tot
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!