Poezii despre decolteu, pagina 2
Îți spun...
... plouă răzbit,
Într-un timp dezgolit,
Într-un timp de eres,
Fără gesturi și fes,
Plouă-atunci când ești tu,
Unde trebuie, nu,
Plouă la sentiment,
Ce-i băltit pe ciment,
Picuri calzi, picuri reci,
Cu sămânță sau seci,
Țin de tine de ești
Sau cumva de lipsești...
Plouă în decolteu
Până la curcubeu,
Până la frenezii
Inundând poezii,
Pe platou de-obrăjori
Printre raze și nori...
Plouă desăvârșit
Ca un vis dezrobit,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi, iubite...
Spune-mi, iubite, ce-ți frământă mintea,
De ți-a-mpietrit în decolteu privirea?
În ce fetișuri te-ai pierdut cu firea
Și ți-a-ncărcat cu stropi de mare fruntea?
Să-ți sorb din scafa buzelor nectarul,
Nu pot să-nving râvnirile de fiară,
Când uitătura-mi lacomă coboară,
Cu-nflăcărare, defrișând scuarul.
Și, ah!, cât pătimesc pentru sărutul
Ce mă încătușează-n rit de iele!
Se zbat dorințe-aprinse între-acele
Ispite ce,-n armuri, își cer tributul....
Pleacă-ți genunchii, dragule, fă-ți masul
În Empireu, la umbra fericirii,
Unde-ncolțesc lăstarii împlinirii,
Iar nemurirea își măsoară pasul!
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub raze iubitoare
sfredelesc cu gândul într-un curcubeu
armonii multicolore ascund fatalitatea
fluturi albi dansează la mine-n decolteu
simfonia cerului cerne normalitatea.
a trecut furtuna grindina s-a topit
în raze iubitoare în freamătul solar
universul meu romantic nu e răvășit
de fulgere de tunet de chin și amar.
nu vreau să cred în moartea de seninătăți
nu vreau să fiu în fericire superficială
unesc lumea cu soarele, respir clarități
din gândirea demiurgului sacră, ideală.
alung umbrele din mine și obscurități
cu lumini armonizate de muzica siderală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La clubul zeilor
exersez în taină amorul platonic
Eros îmi este vitual amant
Cronos îmi insuflă optimismul tonic
Appolo strălucește ca un diamant.
arde-n mine focul sacru de la Prometeu
uscături de gânduri se transformă-n scrum
fluturii iubirii zburdă-n decolteu
Jupiter deschide sorții un nou drum.
la clubul zeilor dansez menuet
elixirul vieții l-am sorbit cu sete
înlătur cu grijă timpul desuet
arunc în flăcări decepții, regrete.
palton de lumină sufletul îmbracă
iarna amăgirilor aștept să treacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auto... buze
Avea o rochie lungă până la ape cu un fermoar
rupt din păsări desfăcute. Mânecile îi
erau două cărări prin pădure.
Sub decolteu răsărea când apusul când
un curcubeu din nuațe bronzate.
Stătea câmpie peste picior și asculta
planeta umerilor cum dezvelea. Era desculț!
Pășea printre pantofii crescuți prin iarbă
printre ciorapii plini de frunze
printre mănușile cu crengile rupte.
Ne-am salutat!
Eu din autonuz... ea din stație!
Stația era pustie și avea plete lungi
sau poate... cine știe!?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Ți-aș încondeia cuvântul ca elegie, doamnă,
Câte dileme-au norii, cei plumbuiți și reci,
Câte frământă cerul în zâmbetul de toamnă,
Câte frunzișuri dor aleilor pe veci?
Culori pe stropi de iarbă, cu simțul încă viu,
Povestea-și sparg pe chipul privirii-n care sânger,
Se rătăcesc cuvinte-n suspinul tău târziu,
Cad basmele grădinii din trupu-ți ars de cer.
Adună-mi umbra dusă-n culori încovoiate,
Pe gură mă prelinge, pe nuri ca un veșmânt,
Dă-mi verdea găzduire din ramurile-ți nalte,
Pe pulpe unduioase prelinse-n fânul frânt.
Ți-aș aduna doar toamne în decolteu, și șoapte,
Pe țărmuri vechi, străfunde, sărutul tău înfrânt!
poezie de Aurel Petre (21 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată capricioasă
S-a schimbat, a devenit capricioasă,
nu-i mai încap ifosele în mișcări
încearcă totul sau nimic,
clipele i se năpustesc peste gânduri,
și se încruntă când ne ia peste picior.
Proprietară a ochilor verzi
se simte obligată să-i plimbe necontenit
pe fețele noastre trase de căldură
cu remarci pline de sarcasm.
Are un decolteu îndrăzneț pentru aspiranți,
dar nu dă posibilități de apropiere
doar bretelele rochiei
mai cad din când în când
în semn de nepăsare
și sunt ridicate nervos
cu priviri șirete.
Lumina curge
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie de August
pe obrajii depărtării soarele pictează zarea
încărcat cu raze blânde se pogoare-n gândul meu
ca o zână fermecată cu sfieli zâmbește marea
fluturi de iubire pură îmi zburdă prin decolteu.
vântul adie magic trezit din amorțeală
cu roua crinilor mă-mbată și pe mine
scutur clipele buimace și le scot din amețeală
în vitralii de lumină surâd nimfe, hermeline.
prin ferestrele din visuri intră bucurii degrabă
și tăcerea și cuvântul în iubire își fac casă
cu gânduri de voie bună toată ziua îmi fac treabă
și îmi pun pe ochi lumină de factură valoroasă.
trec cocori prin ochii minții printre zâmbete curgând
iau cu ei tristețea neagră printre nouri alergând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am știut
Iubito, jur că, până-a te cunoaște
Eu n-am știut că-mi poate fi și frig,
Că liliacul va-nflori de Paște,
Iar de nu vii, prin piețe-am să te strig;
Eu n-am știut că ziua e lumină,
Iar cerul nu e de închiriat,
Până-am simțit privirea ta senină
Cum, cu lumină, m-a înfășurat;
Eu n-am știut că sfera e rotundă,
Și nu credeam că pot să fiu păgân,
Că veșnicia-ncape-ntr-o secundă,
Cât ai privi, în decolteu, un sân.
Eu n-am știut, iubito, că răcoarea
Din vinul ăsta ce-mi părea vetust,
În gură își va înmii savoarea,
Alăturea cu tine când îl gust;
[...] Citește tot
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
BALADA ADOLESCENȚEI
Erai elevă la liceu
Și te-am văzut trecând pe stradă,
Aveai un proaspăt decolteu
Pe pieptul tânăr, de zăpadă.
Privirea mea, de fel, rebelă,
A devenit, deodată-ngustă,
Și, coborâtă de pe schelă,
S-a cuibătit pe-o scurtă fustă.
Te-am urmărit o bună vreme
Să descifrez divinul har,
Prin combinări de teoreme,
Voiam să te câștig la zar...
Aveai, pe umeri, o helancă,
Și-o carte grea în mâna stângă,
În parc, ai stat pe-o veche bancă,
Și-atunci, venii spre tine, lângă...
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!