declin

Schimbare

noi doi abandonaţi
pe-o plajă în declin,
prieteni buni cu peştii,
morsele, delfinii, luna
azi facem o schimbare
în viaţa asta care doare
cum dor scânteile luminii
prăbuşite, în marea de nisip
da, puterea luată din soare
ne duce pe un drum
chiar dacă ochii ne sunt seci
îmbrăţişaţi pe veci
ne vom rescrie altfel
o filă dintr-o carte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs trist

Mi-e interzis să te iubesc deplin,
Instanţe fără noimă ne condamnă,
Iar vara asta, ca într-un declin,
Răpusa dragoste-n răboj o-nseamnă.

Cuvintele se prăbuşesc în noi
În golul despărţirii absolute,
Flori roşii, sângerii, de caprifoi,
Au rădăcinile din noi crescute.

Surâsul tău se-nclină la pământ,
Cu buzele sorbi lacrima sărată,
Tăcerile ne sunt coperământ
Peste îmbrăţişarea încleştată.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu

Sentimente ce se nasc pironite la ţărm
Statornicii inutile, valenţe obscene,
Pacea ciuruind porumbei măslinii
Cer liber doar în cărţi şi desene,
Ironia nebunului zăvorât în ospiciu
Adevăr hrănit de fixaţii,
Singurătatea în care speranţa dezertează
Semnul biciuirii între constelaţii.

Lumina-n declin ordonează haotic
Universul de care mă lepăd într-una,
Din unele cuvinte am uitat să mai plec,
Din altele... am plecat. Pentru totdeuna

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Toma-Dalin

În grădina Toma-Dalin
Ne-am reunit nişte colegi,
Încă nu eram moşnegi,
Nu căzusem în declin.

Uni-s localnici, dar nu vin,
Nu poţi să-i înţelegi!
În grădina Toma-Dalin
Ne-am reunit nişte colegi,

Unde ne-am simţit ca regi
Ospătându-ne cu vin,
La taifasuri ore-ntregi.
Aştept şi anii care vin

În grădina Toma-Dalin.

rondel de Ioan Friciu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Floarea dragostei, floare pură
floare roşie pe gură
şi în inimă arsură.

Floare roşie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
şi în inimă o tolbă.

Floare roşie, floare de crin
al dorinţei dulce alin
şi în inimă venin.

Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
şi în inimă osmoză.

Flacără roşie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul

de ceva timp încoace
o tulpină de trandafir
plină de ţepi
creşte în interiorul meu

cred că a depăşit deja
faza de floare
pentru că i-am simţit
parfumul
de câte ori am iubit
sau am suferit din dragoste

acum deja merge spre
maturitatea deplină şi
apoi spre declin

la sfârşitul vegetaţiei lui
mă voi prezenta în faţa
Lui Dumnezeu cu seminţele
şi cu un butaş –

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinându-se de mână

Totul e într-o poveste
în mirosul florilor de tei
am să vă dau de veste
cum a fost şi cum va fi.
Într-o lume în declin
toţi suntem grăbiţi,
că avem şi-n suspin
şi paşii ni se pierd rătăciţi.
Două suflete-mpreună,
ştii, acele începuturi
ei ţinându-se de mână
şi-n stomac le treceau fluturi,
iar în ziua care vine
vreau să înfloresc
de atâta iubire
vreau să mă topesc.
Nu ştiu până unde
esenţa de culoare
cerul va apune
ascuns în scrisoare.

poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul umoristului

O, suflet trist şi vesel totodată,
În tine râsul plânge uneori,
Când vede crângul luminând cu flori,
Lumina lor – de-acuma îngheţată.

Tu râzi cu tot amarul şi adori
Să vezi cum râde lumea zbuciumată
Şi veselia asta, cam ciudată,
E una din râvnitele comori

Ce-atrage omul prin a ei căldură
Şi bucurie-n starea cea mai pură,
Făcându-l ca să uite de declin.

Aşa se scurge timpul şi ne pare
Că viaţa bună capăt nu mai are
Şi-abia de auzim al tău suspin...

sonet de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără prihană

câteva flori de tei atârnă,
e primăvara în declin.
pe clape-o pianistă cârnă
îşi plimbă degetele lin.

răzleţe gânduri străbat mintea,
pe căi înguste, mărmurii
lacrima trece dinaintea
unei lentile azurii.

peste grumaz o perlă dură
se mişcă şi îi dă fiori.
cad notele din partitură
cum cade grindina din nori

iar florile de tei atârnă...
şi pentru toate astea, ah!
frumoasa pianistă cârnă,
îl face vinovat pe Bach.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!