decide

Lupoi: Alo?... Da, Georgică... Poftim? A venit iar maşina cu marfă? Foarte bine! Citeşte-mi foaia de coletaj... (Pauză). Aşa... Una bucată popă greco-catolic?!... Nu! Aşa nu se mai poate, Georgică!... Să se hotărască! Ori grec, ori catolic... (Pauză). Da, da... Până se decide, la beci cu el... Mai departe! Doi ţărani, patru ţărănişti... Una bucată chiabur... Nu mă interesează... La beci... Mai departe... Poftim? (Entuziasmat). Una bucată poet?! Poet mistic?... Mistic, ai spus? Ei, drace! Trimite-l imediat la mine... Trebuie să-mi dea o declaraţie... (Închide telefonul entuziasmat). Bravo, Vulpescule! (Tare.) A venit Mistică!

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (arată clasei un tablou ce înfăţişează un animal în descompunere): "Carcasa de vită", de Soutine, 1925. E reuşit? Haideţi, domnişoarelor, nu există răspuns greşit. Şi nici nu există vreun manual care să vă spună cum să gândiţi. Nu e chiar aşa de simplu, nu?
Betty Warren: Într-adevăr, nu e. Nu este reuşit. De fapt, eu nici nu aş numi aşa ceva artă. E grotesc.
Connie Baker: Există vreo regulă care interzice ca arta să fie grotescă?
Giselle Levy: Eu cred că are o tentă de agresivitate. Chiar de erotism.
Betty Warren: Pentru tine, totul e erotic.
Giselle Levy: Totul este erotic.
Susan Delacorte: Nu există nişte standarde?
Betty Warren: Ba sigur că există! Altfel un goblen de prost gust ar putea fi considerat la fel de bun ca un Rembrandt!
Connie Baker: Hei, unchiul meu, Ferdie, are două goblenuri de prost gust. Adoră clovnii ăia.
Betty Warren: Există standarde! Tehnică, compoziţie, culoare, chiar şi tematică. Aşa că, dacă sugeraţi că o bucată putrezită de carne este artă, cu atât mai puţin artă "desăvârşită", atunci noi ce vom mai învăţa?
Katherine Watson: Exact asta. Tocmai ai scos în evidenţă noua noastră materie de curs. Betty, mulţumesc. Ce este arta? Ce anume o face bună sau de proastă calitate şi cine decide asta?

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alice Kingsleigh: Îmi pare rău, Hamish. Nu mă pot căsători cu tine. Nu eşti bărbatul potrivit pentru mine. Şi îmi pare rău dacă asta îţi va cauza probleme cu digestia. (Se întoarce către sora ei.) Te iubesc, Margaret. Dar asta e viaţa mea şi eu sunt cea care decide ce face cu ea. (Alice se întoarce către Lowell, întâlnindu-i privirea aspră.) Eşti foarte norocos să o ai pe sora mea drept soţie, Lowell. Să te porţi frumos cu ea. Te voi urmări cu atenţie. (Alice se duce la mătuşa Imogen şi o ia de mână.) Nu există niciun prinţ, mătuşă Imogen. Trebuie să vorbeşti cu cineva despre halucinaţiile tale. (Alice trece pe lângă Lady Ascot, uitându-se urât la ea.) Se întâmplă să-mi placă iepurii. În special, cei albi. (Se duce la mama ei.) Nu-ţi face griji, mamă. Voi găsi eu ceva folositor de făcut cu viaţa mea. (Se întoarce către surorile Chattaway.) Voi două îmi amintiţi de doi băieţi hazlii pe care i-am întâlnit într-un vis.
Lordul Ascot: Pe mine m-ai uitat.
Alice Kingsleigh: Ba nu, domnule. Dumneavoastră şi cu mine avem de discutat despre afaceri.
Lordul Ascot: Am putea merge la mine în birou? (Alice zâmbeşte şi se îndreaptă spre casă, când, deodată, se întoarce cu faţa către mulţime.)
Alice Kingsleigh: Şi încă ceva. (Alice îşi ridică marginea fustei până la genunchi şi începe să dansese futterwacken.)

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Ce încerci să demonstrezi?
Dawson: Vreau doar să o ajut pe Joey.
Pacey: Doar să o ajuţi pe Joey. Uite ce e, omule, de ce nu mă baţi? Pe bune acum, loveşte-mă, termină odată cu tot, o să economiseşti timp şi o să ne scutească de atâta bătaie de cap. Nu i-ar implica pe prietenii noştri.
Dawson: Sau familiile.
Pacey: Chiar crezi că, dacă te complaci în iluzia asta gen James Dean o ajută pe Grease Lightning, o să demonstrezi că eşti o persoană mai bună decât mine?
Dawson: Nu trebuie să demonstrez asta. Ai făcut-o tu când te-ai decis să mi-o iei pe Joey.
Pacey: Pentru ultima dată, Dawson, am greşit. Credeam că dintre toţi oamenii tu o să înţelegi cel mai bine de ce m-am îndrăgostit de Joey Potter.
Dawson (râde nepoliticos): Chiar crezi că relaţia ta cu Joey este adevărată?
Pacey: Dacă o fac, motivul este că suntem nişte persoane care pot decide singure.
Dawson: Chiar crezi că un cuplu confuz de câteva săptămâni înseamnă ceva în comparaţie cu prietenia noastră de o viaţă?
Pacey: Şi tu chiar crezi că o să poţi să ţii lângă tine o femeie atât de frumoasă doar cu un ultimatum egoist?
Dawson: Răspunde-mi, Pacey! Chiar crezi că poţi concura cu povestea noastră de o viaţă?
Pacey: Şi ce poveste! 15 ani de uitat la filme în camera ta urmaţi de un an şi jumătate de prefăcut că sunteţi maturi ca să clacaţi la primul semn de criză. Asta e povestea voastră? Haide, omule! Şi o numeşti pe femeia asta sufletul tău pereche?
Dawson: Da, aşa fac şi tu ştiai asta şi mi-ai luat-o oricum.
Pacey: Imediat după ce tu ai respins-o.
Dawson: Ah, deci era vulnerabilă. Perfect pentru tine pentru că eşti interesat doar de fetele pe care le poţi salva sau cu care te poţi culca, nu-i aşa, Pace?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!