Epigrame despre cult, pagina 2

Poporul nostru cult şi brav
Îl judecă pe Preşedinte
Doar după vechiul său nărav...
Mai bine-l judeca-nainte.

epigramă de Nicolae Bunduri din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi ştie orişicine
Chiar de nu-i un om prea cult,
Că Xenopol a scris bine
Pe când Iorga scrie mult.

N-are rost să-nveţi azi mult -
Rău o duce omul cult,
De minţi bine, cu talent,
Te şi vezi... în Parlament.

Şi azi, prin negura de ani,
Taica-mi vorbeşte şi-l ascult:
-Ai grijă tată, la golani
Şi mai ales... la prostul cult!

Soaţa mea, cu umilinţă,
Lui Hristos să-i dea obol,
Se încarcă cu "credinţă",
Şi se-ndreaptă către... Mall!

Caut soţ, bărbat cu bani,
'Nalt, frumos, cinstit şi cult,
N-am pretenţie la ani,
Dar să nu trăiască mult.

Întrebat adeseori
Cum de am – deşi-s om cult –
Numele de două ori?
- De trei ori era prea mult!...

Vă băţoşaţi atât de mult
Că beşteliţi un străvechi cult,
Dar Zeus şi cu toţi ai lui
Şi-ai ştiut... lungul nasului.

Îmi plac toate fetele,
Blondele, brunetele,
Dar de tine, înger cult,
Mie-mi place cel mai mult.

Omul se credea un cult
Şi-a comis o mare crimă:
A cerut-ce-i mult e mult-
Textul de la pantomimă!

epigramă de Mircea Micle (10 februarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 2 >

cult