Toate rezultatele despre copii abandonati, pagina 2
Nu putem suporta să ne privim ca simpli pioni manevrați de o soartă oarbă; nu putem accepta faptul de a ne simți abandonați.
citat din Ugo Betti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corul sacru
Un cor de copii
În costume naționale
A intrat în catedrală
Să cânte cântece de mărire
Pentru slava Domnului
Ei se înălțau cu fiecare sunet
Copii prin cântec deveneau sacrii
Copii s-au umplut instant de har
Copii păreau că se nalță la cer
Au atins ipostaze îngerești
De parcă s-au contopit cu îngerii
Într-o clipă ei au găsit
Un drum direct spre rai
Și acel moment a rămas veșnic.
poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără nume
De ce, mămico, m-ai abandonat?
Mi-e frig și-s singurel în pat,
Nu știu să zic mamă și tată
N-am cui să cer un strop de apă.
Sunt mame ce la sânul lor
Își cresc din greu al lor odor,
Îl cresc cu greu și din nimic
De azi pe mâine câte-un pic.
De ce sunt eu printre străini
Născut cu împărțite vini.
De ce în lumea asta mare
Nu ești să-mi dai o sărutare?
Cu ce-am greșit de m-ai lăsat
În pat străin și-abandonat
Ca să trăiesc de azi pe mâine
Nebotezat și fără nume?
[...] Citește tot
poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde crud
Și pașii tăi desculți
Abandonați în rouă
Mă picură, asculți?
A început să plouă.
Piciorul tău golaș
Pândește fericirea
Prin verdele cosaș
Adulmecă simțirea.
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiilor planetei
Copii handicapați noi suntem,
Copii handicapați ați fost,
Copii handicapați noi plângem
Părinții noștri care-au fost.
Copii handicapați să plângeți
Parinții voștri care-au fost.
poezie de Dan-Stelian Bura
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menuet
Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.
Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există oameni care preferă să aibă dreptate decât să fie fericiți. Singuri, triști, bătrâni, abandonați, furioși pe viață, rămân cu un singur lucru: "Dar am avut dreptate!"
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea Mielului
E Paștele în case de creștini
Iisus Cristos lipsește din mai toate
Ținut la uși, respins din nou de gloate
Preocupate egoist doar de festin
De o imagine și de un intestin...
E Paștele și Mielul ce contează
Tace din nou, mai mult, mai apăsat
În lumea-nlănțuită de păcat
El stă la ușa ta și lăcrimează
Chiar nu-L auzi cum bate, cum oftează?
E un nou Paște, câți îi știu valoarea?!
Atâția miei uciși privind spre Mielul
Cel răstignit de 2000 de ani, Modelul,
Câți i se mai închină-n Sărbătoarea
Cea dedicată Lui, cât largă-i zarea?
E înc-un Paște pentru îmbuibare
Bătrâni uitați de lume lăcrimează
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!