Poezii despre consuma, pagina 2
Aur și ocru
iată tapiseria anotimpului
există o frumusețe
o grandoare subtilă
în ofilirea ce ne consumă pe toți
Se vor cutremura frunzele-n flăcări
prin venele verii vor clocoti
fire de viață arzătoare
împotriva ploii ce se revarsă
Ești un râu liniștit, femeie
ce rătăcești printre copaci
îți privesc apele curgătoare
și cad în genunchi
în resemnarea pădurii...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprema ardere
Ard molcom lumânările
de ceară în sfeșnice.
Un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capiște
s-ațâță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
vărsându-și puzderia,
noi am vedea cum cântecul
consumă materia.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Fumul amintirii
Toamna, aburește cu rugină tinda,
Ochii se dosesc tainic unde ispita,
Ridurilor noastre, amețește oglinda.
Ceasul biologic pătrunde în mine,
Pe vârful viselor curg sacre rubine,
Plouă cu-aripi de trecute albine.
Beau din priviri hidromelul iubirii,
Se consumă în tânguiri trandafirii
Intrând la iernat în fumul amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.
Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.
El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.
Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu mintea înceată
Omul cu mintea înceată
are viață minunată.
Face bine ori și cui,
rău nu face nimănui.
Cel ce repede gândește,
turuie, nu se oprește.
Consumă energie multă.
Vorbește-într-una, nu ascultă.
Mintea care se grăbește
repede se-îmbolnăvește.
De vorbit, numai vorbește.
Viața i se isprăvește.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
după poezia cu același titlu, de Irina Rambu
Timpul nebun aleargă în neștire,
Timpul consumă povești de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de ești în Baleare.
Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poți să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.
Timpul e viață și timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos și timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!
poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se cerne aerul
Tu-mi povestești
cum se cerne aerul,
îl ții în frâu cu dinții strânși,
apoi mă uimești
cum îl inspiri în plămânii de ceață
și-l pui să le facă aerisirea.
Prin sânge circulă ierburi viclene,
încerc să le cosesc devreme
și n-am coasă.
Nu mă lași să mă plâng,
îmi întorci cuvintele pe dos,
totul se strânge repede pe masă
și timpul se consumă.
Împarți sarcini la fiecare
în funcție de anvergura aripilor
și cu ele stabilite
mă tem să zbor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet epistolar
iubita mea cu părul stacojiu
un "mic" sonet mi-ai scris eu îl văd mare
l-aș reciti și-n vânturi zdrobitoare
sau l-aș parcurge fără să îți scriu
că l-am gustat oricum - ce încântare
mi-a prins grumazul ca un clește viu...
să nu mai plângi ca lumea-i un pustiu
ce se consumă și apoi dispare
chiar de cuvinte dulci și-ar dedica
și daruri siropoase din "iubire"
ar tresări și crede-mă ar vrea
să-nlocuiască vechea amăgire
cu prospețimea unui fulg de nea
ce ar topi-o cu nesăț în fire
sonet de Ionuț Popa (23 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Cum
iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu crește aici, cine o află viețuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferința-i din nașterea noastră
în fiecare secundă
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele
senzația de bine
este în recunoștința pe care ne-o poartă țărâna
știindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăște trufia?
câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care plâng
În regenerabilele fragmente de timp
Tot ce e strict se transformă-n mormânt
Cu regretabile fracturi de nimic
Tot ce e mort se consumă în timp.
Din efemerele rostogoliri spre adâncuri
Tot ce e viu se preface-n pământ,
Sub scoarța fricii gemem de nimic
Tot ce e slab se pierde în vânturi.
În deflorabilele cadavre ce ne plâng
Tot ce e sânge se revarsă-n labirint
Ca viermi secați ne tragem spre nimic
Tot ce e viu sunt ochii care plâng.
poezie de Alexandrina Vlas (1 martie 2018)
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!