Epigrame despre condamnat, pagina 2

Magistratul, plin de zel,
Un găinar a condamnat,
Însă Curtea de Apel
L-a găsit nevinovat.

Astăzi către IAD s-a dus
Cel ce-o viaţă a condamnat,
Nu I-a iertat Cel de Sus
Sufletul lui contaminat.

Un prost infatuat, incult
E-o pacoste, ca şef numit;
Dar e de condamnat mai mult
Deşteptul ce l-a învestit.

Eu, care-s orişicât, de rang
(Adică nu-s un orişicare),
Mă-ntreb: acel ce-atârnă-n ştreang
E condamnat... cu suspendare?

Bucurie, zarvă mare
Că tâlharu-i la-nchisoare.
Peste trei zile - stupoare:
"Condamnat cu suspendare!"

epigramă de Victor Becheanu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am bucurat când l-am văzut
În rolul său de condamnat,
Dar mult noroc nu am avut,
Că, în final, a evadat!

Un fapt de condamnat rămână -
Învinuit e-ntreg poporul:
Prezentul îl avem în mână
Şi-i dăm adesea cu piciorul.

"Cizmarii" au condamnat
Un român pe nume Toma,
Siguri că le-a ruinat
Colosseumul din Roma.

epigramă de Paul Constantin (8 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jenaţi şi tremurând de indignare,
Completul doisprezece din Paşcani,
A condamnat două femei uşoare,
La locul lor de muncă patru ani.

epigramă de Paul Constantin (5 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un miliard delapidat,
Coruptul poate fi exonerat,
Pentru un cocoş furat,
Găinaru-i aspru condamnat.

<< < Pagina 2 >

condamnat