Poezii despre concav, pagina 2
Un fluture
Un fluture aș vrea să fiu,
Să zbor, să mă înalț,
Chiar dincolo de vise,
În emisferele necunoscute
Să-ngenunchez doar în fața iubirii tale,
Să simt cum inflorește dragostea.
Cu inima-n timpane, eu plutesc
Spre curcubeul ce miroase a flori de lotus
De dragoste mi-e dor ca de lumina verii
Cu flori pe câmp și păsări cântătoare,
Dorința parfumată, de iubire!
Iar tu, aș vrea să fii o floare
Ce tânjește după sărutul meu firav, de fluture, ce-n zor concav,
Te-a sărutat.
Azi cu un fâlfâitde aripă aș vrea să te ating
Tu colorându-mă cu-al tău polen,
Să -ți răcorești staminele îngălbenite,
Hrănindu-mă cu-a ta dulceață și beție de culori.
Pe o saltea de flori vreau să mă odihnesc.
Doar din petale să îmi fac culcuș
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interludiu
De când m-am născut pe lume
Trebuia să aleg între Da și Nu,
Și-l acceptam cu regret pe Nu
Tocmai când vroiam pe Da.
Ca să nu mă pierd în reflecții eterogene,
Nu-urile mele s-au iscat de la bunica.
Era destul să-mi fac vânt peste gard,
Cum că mă silea să merg ca un vițel cuminte.
Cerul îmi părea concav ca o boltă zugrăvită,
Dar la școală am aflat cu surprindere
Că-mi duc traiul numai pe o emisferă a Terrei,
Ce se învârte după soare, îi face cu ochiul.
Probabil, furnica aleargă între Nu și Da,
Fiindcă și eu în viață am alergat ca ea.
Ci mai mut mă izbeam de Nu-uri, de Nu-uri,
Încât îmi rămânea doar să-l visez pe Da.
Orice răsărit este Da, orice apus este Nu.
Mă bucură cum răsare soarele în holde,
Mă bucură cum răsare luna la căpătâiul mării,
[...] Citește tot
poezie de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candori cărunte
Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din șoapte calde, dicționar,
iubitul meu, cu tâmple de cleștar?
Cine-ar fi zis că, timpul, poate țese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?
Cine-ar fi zis, concav și-atemporal,
când trupurile ni-s amonte și aval,
că-ntr-o beție, de mișcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?
Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ți, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n așternut?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa oglinzilor
Oglinzi întru lumină vie,
Un univers cu flori și vis,
Viața un cânt, o poezie,
Etern, o clipă-n paradis.
Un albatros dansând pe cer
O pasăre de foc și ceară,
Cu aripi frânte în echer,
În valuri pregătit să moară.
Oglinzi întru lumină vie...
Ne cheamă viața la altar,
În rugăciuni și reverie,
Să fiu tămâie și amnar.
Reflexia, în noi, deodată,
Ne naște puri, ne naște noi.
Ne fie viața minunată!
Fi-i-vom frunze-n pomii goi...
Un univers de ploi și vis,
Cristaluri și sidef, iubire,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă oceanică
Sirenă cu sânii de jad
Și părul de jar un vulcan,
Spre soare se-nalță și ard
Vlăstari din copacul-amnar.
În valul de timp sugrumat
Dorm pești de rubin și smarald
Și timpul în noi s-a-ngropat...
Oceanu-i pădure de brad.
Sirenă cu sânii de jad
Și părul de valuri de vis,
La glezna-ți arzândă eu cad
Și plajă să-ți fiu m-am decis.
Ți-aduc coliere de stânci,
Cu alge eu trupu-ți măsor,
Ne-ascundem în cute adânci,
Ne strângem în brațe de dor.
Și părul de jar un vulcan,
În zări, răvășit curcubeu,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa plecării spre nemurire
În ochil gri, încețoșat și cav,
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și mă înțeapă spinii din privire...
Străine călător, te rog, rămâi!
Fii tu ultimul strop de fericire!
În ochiul gri, încețoșat și cav,
Am scris povești, poeme și istorii.
Am smuls din cerul devenit concav,
Apusurile, stelele și zorii.
Pe coala alba a luminii-am scris...
Un mire pe o rochie de mireasă.
În sentimente, azi, întâiul vis,
Mă poartă pe cărări de dor, acasă.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Dar strâng sub pleoape amintiri de vis,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa florilor de liliac (dedicată Corneliei Georgescu)
E-un cer de flori de vis deasupra mea...
M-afund în amintire și-n uitare,
Sub simple străluciri de catifea
Din pură și violacee floare.
Deasupra voal de stele arămii,
Aici, un catafalc de liliac...
Într-un mărgean de noanțe viorii...
Oh, Doamne, parcă cel mai mult le plac!
E-un cer de flori de vis deasupra mea,
Cad pe mătăsuri, flori din diademe...
E-o violetă lacrimă de stea,
April ne-mbie cu alese semne.
Privesc din ceruri flori de liliac
Și plânge liliacul din privire
Români uitați, din neamul geto-dac
Căzuți din timpuri vechi, în nemurire.
M-afund în amintire și-n uitare,
Mă pierd printre poeme viorii,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă verilor cu ploi
Se-aude-n lumea-a ploilor strigare...
Mi-e sufletul un fulger rătăcit...
Cuminte, iar, străbat prin depărtare,
Căutător al vorbelor de-alint.
M-am încadrat, poem, în două spații,
Am devenit de-acum vioara-ntâi.
Când ca un vis mi-am irosit talanții,
Ploaie, doar tu, mi-ai spus timid, "rămâi!".
Se-aude-n lume-a ploilor strigare
Și ceasul s-a oprit în călimară.
Vezi?! Plânge cerul! Visele-s amare
Și-n stele de cuvânt se întrupară.
Prin pașii mei, furtuni se nasc în mine,
Eu scriu în foc c-o aripă de ceară,
În umbre arămii mă-ntorc spre tine,
Căci parte sunt din tine, veșnic, vară.
Mi-e sufletul un fulger rătăcit,
Iar soarele e o gutuie coaptă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!