Poezii despre colora, pagina 2
Ți-aș atinge raiul
O floare dac-aș fi în pumnul tău
Rădăcinile mi-ar fi vene
Mi-aș îneca simțirea în sângele tău,
M-aș colora din pigmentul tău,
M-aș înroși și-aș crește.
Aș fi egoistă,
Te-aș seca,
Aș desprinde rădăcinile tale din grădina lui Dumnezeu
Ți-aș fura sufletul și-aș spune că e al meu,
Sfințenia ta ar deveni a mea
Și tot efemerul ți l-aș transfera printr-un sărut
Te-aș lăsa să devii și tu o plantă umană,
Fără culoare, fără vlagă
Mișcându-te după bătaia gândului
M-aș bucura de îmbrățișarea ta
Mi-aș topi lacrimile pe nudul tău îngeresc,
Ți-aș folosi penele pentru a-mi apăra eternitate.
Aș fi un parazit,
Dar te-aș iubi.
poezie de Anabella Eliza Coțovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E pace pentru noi
Am așteptat clipa
Să fiu suficient de liniștit
Pentru a mă colora în albastru
Tu nu ești aici, dar a rămas cu mine
Privirea ta
Care s-a revărsat ca o ninsoare
Peste brazii fără nume din povestea
Ochilor mei.
Nu vreau decât dragoste
Și o strig cu disperare
Să mă auzi.
Dintre durerile necontrolate prin voință
Se numără și aceasta
Care m-a cuprins acum.
Te vreau și pe tine
Și tot în albastru,
Pe malul mării e pace pentru noi
Se-aud ecourile marinarilor ce s-au dus
Și nu s-au mai întors...
E doar pace pentru noi
[...] Citește tot
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
ROGVAIV
Te-aș picta în culori iubito;
Cred că sufletul,
Ți l-aș colora în roșu
Pentru că ești focul iubirii
Ce mă mistuie..
În oranj aș picta fericirea,
Pe care o împarți tuturor
Celor ce te cunosc.
Iar bunătatea- în galben;
Răbdării tale cu mine
I-aș pune - verde;
Verdele crud al primăverii
În care ne-am cunoscut.
Iar albastru liniștii
Cu care mă acoperi
În fiecare seară
Ca pe un copil,
Inainte de culcare.
Tristeții pe care o văd
Uneori,
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (26 august 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Pășind prin tristeți
m-am ascuns într-o zi
fatidică zi
toamna colora frunzele cu roșul aprins
de sânge scurs dintr-o rană
port în mine reflexele tardive ale trecutelor zile
a fi ceea ce nu este
după ce am pierdut la ruleta vieții
tot ce am avut
stau pe țărm
pustiit de gânduri
oare am avut odată ceva
retorice întrebări, doar întrebări
m-am întors în sensul lucrurilor, multe nespuse
pășind prin tristeți, am ajuns la capăt
azi fără rost
gândurile erau murdare de vopseaua timpului
pierdut și niciodată regăsit
trecuse odată pe aici
pe lac, doi nuferi
s-au trezit să vadă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flutur și înger
Avea o strălucire de safir
Și o plutire fină pentru care
Își colora petalele-n delir,
În vara ce-a trecut, oricare floare.
Îi așteptau atingerea divină
"O clipă doar, o clipă de-ar veni!"
Și îl doreau, îl așteptau să vină,
Nerăbdătoare,-n fiecare zi.
Le-a mângâiat cu aripile, blând,
Privindu-le cu ochi fierbinți, de jar,
Ce le ardeau și le făceau, pe rând,
Să îi ofere cupa cu nectar.
Plutea frumos, pe aripi de zefir,
În vara care tocmai s-a sfârșit,
Iar cerul, din albastru coviltir,
De-un cenușiu spre negru-a devenit...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...
pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viață pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
și ultima suflare a stelelor fără de vină...
apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muște
Dumnezeu era din nou singur și plângea
colora cu pigmenți din carne și sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnatari
așa a fost scris să fie
și ne-am întâlnit
pe timp de război
cuvintele ne transformau
fără să ne dea de știre
insidios făceau din noi
purtătorii cu acte în regulă
ai focurilor imprevizibile
ai pământurilor moarte
nu puteam fi
decât experții
crestăturii fatale
în inimă vie
câmpul se colora roșu-vinețiu
o pasăre trudea să acopere
iluzorii ne păstram
în veșmintele falșilor eroi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii aceștia botezați cu emfază "ai mei"
sunt mai liberi decât orice închipuire
oricâte potcoave le-aș bate
urmele lor rămân invizibile pe cer
doar o adiere de primăvară stă mărturie tuturor iernilor
și e atât alb în fiecare petală
și e atât alb în fiecare fulg
perfect lângă perfect
și doar o moarte tuturor viilor
........................................
la urma urmelor
cadavrul de mareșal pute la fel ca leșul soldatului
descompunerea este destul de egală
aproape democratică
.........................................
în loc de aripi sau mai știu eu ce aberații de poet
pe caii mei cresc flori de măr pentru fluturi albi
sub copitele lor se răsfrânge iarba
precum o răstignire de curcubeu printr-o lacrimă
aproape mai verde decât toate încercările mele idioate
de a colora nisipul deșertului cu un bob de rouă
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș avea nou început...
De-aș putea să-ntorc clepsidra m-aș întoarce apoi în timp
Să iau totul de la capăt, cursul vieții să mi-l schimb...
Aș lua din cer azurul și l-aș pune-n ochii mei
Iar prin păr mi-aș pune aur presărat din flori de tei
Din zăpadă parfumată o pomadă aș vrea să-mi fac
Și mi-aș colora obrajii-n roșul florilor de mac
De la brazi aș lua povață cum să mă înalț ca ei
Și-aș urca până la stele pe o muchie de stei
Iar din florile de câmp aș reface curcubeul
Și-aș zidi din el cupolă să înlocuiesc planșeul
De la stânci aș lua tăria rezistenței la furtuni
Și aș cerne dintre vorbe adevărul de minciuni
De-aș simți iubirea-n pieptu-mi ca o magmă de vulcan
N-aș închide-o-n carapace, n-aș mai ține-o sub ecran
Zbateri de aripi de fluturi de-aș simți ca-n luna mai
Aș striga de fericire: hai iubire, vino,... stai!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Am dreptul să fiu extraordinară
Să rup, de vreau, bucăți de curcubeu
Să-mi colorez eu cerul înspre seară
Și îmi înmoi penelul în violaceu.
Mi-aș colora în roșu sângeriu
Lumina înserării la apus,
Sonata lunii ca să pot s-o scriu
Iar stelele s-o cânte ele, sus.
În zori, când soarele răsare,
Într-un subtil și delicat melanj,
I-aș dărui și lui culoare
Dacă i-aș picura puțin oranj.
Și dacă-n cer e-atâta frumusețe
Iar cântecu-i e veșnic, e etern,
Dinspre pământ sfioase dau binețe
Un câmp de păpădii muiate-n galben.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (7 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!