citatul+zilei+de+duminica

Duminica până şi odihna se odihneşte.. Duminica e făcută să stai în locul pietrei!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul lipsă

în dimineaţa zilei de luni
venise un corb în culorile neamului slav
tăceam scandinav
şi blond şi firav sub fraţii aluni
din rai deportaţi
în dimineaţa zilei de marţi
priveam cu nesaţ lumea lumii de zaţ
din care mereu ieşeau curcubeie
pierzându-se-n roi pe Calea Lactee
în dimineaţa zilei de miercuri
un spirit de ceartă umplea singur cercuri
armata a patra pe tancuri trecea
mulţimea de îngeri din nouri tăcea
în dimineaţa zilei de joi
urmată de zile şi nopţi de Apoi
nici marea nici vântul nu-şi făceau jocul
eu încă nu luasem părinţilor locul
în dimineaţa zilei de vineri
ne-am fost unul altuia tineri
şi liberi şi vii de orice ispită

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

duminică

Duminica - ziua pentru limbajul de agrement.

definiţie de Elfriede Jelinek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o mulţime de inşi care ţin în buzunar caieţele dolofane pline de sentinţe solemne, bune de plasat în felurite conversaţii de salon. Alţii răspund oricărei întrebări printr-o puzderie de citate bine memorate, ceea ce îi dispensează de efortul şi răspunderea unei opinii personale. Citatul e un excelent auxiliar, atunci când vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernământul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încât se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent - al citatului.

Andrei Pleşu în Dilema Veche, articolul "Citatul ca armă albă" (29 iulie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi e Duminică

Şi iarăşi e duminică, e o zi cu soare,
Şi clopotele sună a mare sărbătoare.
Oamenii cu bucurie în biserici se adună,
Să audă vestea cea bună, azi s-a născut Iisus,
Aşa un înger de mult la nişte păstori le-a spus.

Şi iarăşi e duminică, e o zi sfântă,
Oamenii osanale cu bucurie cântă,
E o zi de dumnezeu binecuvântată,
Azi fiul lui intră pe a Ierusalimului poartă.

Şi iarăşi e duminică, e o zi frumoasă,
Oamenii stau aşezaţi la masă,
Şi se bucură, şi se veselesc
Şi pe domnul Iisus îl slăvesc,
Căci el din morţi azi a înviat
Şi pe noi de păcate ne-a scăpat..

poezie de Vladimir Potlog (27 iulie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

duminică

Duminica este încheietoarea aurită care strânge la un loc zilele săptămânii.

definiţie de Henry Wadsworth Longfellow
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica aplecată

Duminică aplecată într-o parte
se agaţă de mine cu jumătatea sa roşie de sărbătoare.
Cealaltă jumătate înşiră plictiseala
până pe spătarul scaunului,
după ce a ameţit un cuvânt cu buze de fluturi
făcându-l de plumb.

Cu inima căzută sub tălpi
respir un aer fugărit pe geam,
greu ca o piatră istovită de timp.

Pe crengi se înşiră o asurzitoare absenţă,
depărtarea e scăldată în frunze
şi cerul coboară în palme, aproape de gură.

Decupez o margine de oră
din surparea zilei făcând-o solubilă
cu starea mea pală captivă-n albastru
şi ies întreagă, pe uşa larg deschisă
sorbind culoarea frunzelor căzute.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citatul trebuie să fie scurt şi percutant, căci concizia este cheia vorbei de duh.

Des MacHale în Comicpedia (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazăzi de vară

Duminică simplă, burgheză...
Cântec de orgă stricată,
Ce veche baladă mai plânge
Pe-un splai, aşa, dintr-o dată?

Ecou secular şi târziu...
Si-al zilei năduf, o ruină -
Sumbra baladă germană
Pe străzi, în cetatea latină.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru duminica asta

Duminica... amoru-i împărat,
Deschideţi uşa larg înspre ispite,
Plăceri nebune... răsturnaţi în pat
Şi nu huliţi păcatele... sfinţite

epigramă de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!