chip

Închisorile iubirii

atunci când am deschis ochii prima dată, am văzut lumea
cu toate că nu am înţeles mare lucru
şi de câte ori i-am închis, am furat tot ce am văzut
şi-am aruncat în închisoarea amintirilor

primul chip, primul surâs, primul sărut, totul e acolo
printre mii de alte amintiri prizonieri
chip lângă chip, surâs lângă surâs, toţi cei iubiţi sunt acolo
şi mă plimb pe acele culoare deschizând când şi când uşa unei celule

dacă fiecare are o închisoare
atunci fiecare dintre noi se împarte
în tot atâtea amintiri deţinuţi
şi mă întreb: pe noi cine ne mai eliberează?

să nu mori înaintea mea luându-mă cu tine în uitare...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafie

Am simţit nişte degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau şi aspre şi dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl ştiam
Un chip şi blând şi încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschişi pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna şi i-am atins obrazul.

poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de zână

Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.

Îţi spun "Stai şi nu te teme!",
Doar clipeşti ciudat din gene
Şi-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.

Nu mă laşi pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Şi închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.

Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi şopteşti cu voce joasă
"Nu pot să îţi fiu mireasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul cu orci

preferabilă povestirea tre
cută la 5 aproape uscată: o
femeie atee ia apă – o apă
răsucită sub streaşină-n chip de bici pluvial – nu
trebuia sau poate nici nu era bine să scoată dentistul
să vândă po-vestea din ea, însărcinată
colocvial
în chip de măsea (?!) cercetată
-n aproape
de serviciile se
crete ciudate ale atomului-mrană uşor
digerată
în trista lui risipire
printre coji de cartof şi safire
şi porci
cu mutre fantastice, cu
mutre de orci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul obârşiei

La obârşie, la izvor
nici o apă nu se-ntoarce,
decât sub chip de nor.
La obârşie, la izvor
nici un drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum şi ape, nor şi dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârşie, la izvor?
Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta scrisului

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul fiinţelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor şi a lucrurilor.

O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migraţia popoarelor celule
roşii şi albe.

Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneţilor!

Au făcut chip al tău din bronz
şi unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte: o, tu, chip în adânc

Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârşitoare, mereu.

Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine însă – trăinicie;
creaţie fără sfârşit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.

Plină de noi constelaţii
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspaţii
tăcut ce se-nstrună.

Prin simpla-ţi prezenţă, cât de mărunt,
covârşitoareo, mă ştiu –
totuşi, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine să fiu.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frescă de inimă

Privesc lebedele ades
Până pleacă cu zbor ales.
Le admir erosul trăit
Odată de mine simţit...

Ce aprinde o lumină
In fresca de inimă...
Şi-n focuri o animă
Să alerg din nou sub lună

Cu si mai multă patimă!
Cu trandafirul meu alb
Poate voi găsi un dalb
Chip cu nufăr-n inimă

Cu bătaie în dans de lebădă...
Să o simt cum mi se scaldă
Pe o frescă de inimă
Ce împietrită sub lună

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, nici în vis nu-i chip să ne desprindem

Am adormit cu gândul dus spre tine
În inimă arzând un foc nestins,
Din vraja amăgirii, te-ai desprins,
Ca să revii, din nou, în vis, la mine.

Balsamul dragostei ce-avea să-aline
Un dor înfrigurat, de mult aprins,
În jocul întâmplării noi ne-am prins
Şi-am dat uitării noastre, vechi suspine.

Încet, încet, se mişcă-al vieţii ceas,
Dar neîntrerupt şi noi cu el ne prindem,
Că niciodată noi nu am făcut popas

Şi nici în vis nu-i chip să ne desprindem
În marea trecere ne-om lua rămas
Când unul, de-altul, nu-o să mai depindem!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriarhul Daniel şi-a pus chipul pe clopotul Catedralei Mântuirii Neamului (pamflet)

Doamne, câtă vanitate!
"Preasfinţie", sanctitate,
Dumnezeu a poruncit
Să nu-ţi faci vrun chip cioplit.

Crist, ca să ne mântuiască,
Aceptă să-L răstignească,
Fu pe cruce pironit,
Nu pe-un clopot chip cioplit.

Eu zic să îţi faci statuie,
Pe cupolă să ţi-o puie,
O statuie uriaşă,
Ca şi tine de trufaşă,

Să vedem de la distanţă
Infinita-ţi aroganţă,
Să-i arăţi posterităţii
Că eşti culmea vanităţii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!