Toate rezultatele despre castor, pagina 2
Timpul, o execuție lentă
Crește în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuție
tristețea măcinată mărunt
îmi intră prin piele
am răbdarea unui castor
cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet și
din când în când
dialoghez cu singurătatea
nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputința de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feței
transformându-mă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu lumea imperială n-am fost legat decât doar copilărește,
Mă temeam de scoici, la gardiști priveam pe sub sprâncene,
Încât nu-i sunt dator nici cu un strop din sufletu-mi, firește,
Oricât m-aș chinui să seamăn cu străine și grave specimene.
Cu prostească importanță, supărat, în căciulă de castor, udă,
Eu nu am stat sub al băncii petersburgheze portic egiptean,
Și pe lămâioasa Nevă în foșnetul sec al bancnotei de-o sută
Niciodată, niciodată vreo țingancă nu mi-a dansat de alean.
Presimțind viitoarele cazne, de la urletul faptei de revoltă,
Fugeam spre nereidele mele, nereide, de la Neagra Mare,
Și de la divele epocii, de la europene-n ținută dezinvoltă -
Ce de-a jenă, durere am mai tras, ce de-a obidă chinuitoare!
Deci, de ce și până astăzi ăst oraș îmi mai apasă dominator
Gânduri și sentimente, în baza unui drept de demult, abolit?
De la incendii și geruri el devine mai obraznic, impilator -
Tot mai vanitos, mai blestemat, mai găunos, mai întinerit!
[...] Citește tot
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IV
Când ori durerea-n noi, ori voia-bună
cuprinde-a noastr-oricare vro simțire,
într-însa-ntregul suflet ni s-adună,
deci parcă de-alta n-are nici o știre;
cu-aceasta bați eroarea care crede
că sufletul e-n om cu triplă fire.
Deci, când aude omul sau când vede
ce-i ține duhul prins de-o vrajă multă,
nu simte timpul ce grăbit purcede,
căci alta e puterea care-ascultă
și de-alta sufletul robit ți-l ai;
fățișă-i una, și-alta ca ocultă.
Pe-acestea sigur însumi le-ncercai,
pe când mergeam, pe Manfred ascultându-l,
căci soarele pe cer s-urcase mai
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Articole culturale referitoare la castor
- România, 65 de ani în UNESCO. Delta Dunării, 30 de ani în Patrimoniul Mondial UNESCO
- Bernie Krause: Vocea naturii
- Față în față