capete

Catrenele mele

N-au rime la capete
Ca la Eminescu
Şi-i normal să şchioapete,
Că le-a scris... Şchiopescu.

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masă rotundă la TV

Un gând lăuntric mă apasă
Privind discuţiile plate:
Mai poate fi rotundă-o masă
Cu-atâtea capete pătrate?

epigramă de Sorin Olariu din Epigrame - mică antologie
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi avut şi Lăpuşneanu
La masa-i capete pătrate
I-ar fi priit, căci moldoveanu
Se-ncumeta la o cetate.

Progresul

Progresul este un tărâm
Spre care nu putem străbate,
Decât călcând pe-un caldarâm
Durat din capete pătrate!

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie

Sunt capete, de plumb ori lemn.
De-aceea, când le întâlnesc,
Nebunul îl salut solemn,
În schimb pe prost îl ocolesc.

epigramă de Vlad Cernea-Jerca din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primul vers, un cuvinţel în plus strică metrica epigramei. După capul meu de nebun, ar trebui eliminat acel "sau" [...] | Citeşte tot comentariul

Balaurul care n-a mai ajuns în poveste

Cică un balaur cu şapte capete
S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?
Nu ştie nici el, căpcăunul -
Din şapte capete n-are minte nici unul.
Ceea ce ştie pocitania este
Că un împărat plus un balaur fac o poveste...
E adevărat, îşi dă seama monstrul şaptecăpos,
Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.
Dar, cu Făt-Frumos, balaurul ştie prea bine:
Capetele, oricât de multe, rămân tare puţine.
(Asta, în caz că ai un pic de noroc,
Căci se poate întâmpla să nu-ţi mai rămână căpşoare deloc.)
Mâhnit, balaurul şi-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,
Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau bacalaureatul...
Cu şapte capete proaste mi-e peste
Puteri să ajung în poveste, pot să ajung de poveste..."
Vreţi să ştiţi ce-a fost mai departe?
Balaurul s-a dus să-nveţe carte.
De-nvăţat a-nvăţat, e drept,
Dar n-a mai ajuns deştept...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Vasile Romanciuc
Adăugat de Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima condiţie

Lumânarea mea arde la ambele capete
Şi ştiu că nu-o să ţină întreaga noapte —
Dar ah, inamici, şi oh, amici, până-atunci
Dă o lumina bună, caldă peste poate.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesele rotunde

Geometria nu răspunde
Pentru "mesele rotunde"
Dacă tema se dezbate
Între "capete pătrate".

epigramă de Nicolae Ivan din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praga este atât de plină de spiritul grec, nu numai pe faţadele locuinţelor, ci şi în mintea oamenilor, şi asta numai fiindcă gimnaziile şi universităţile umaniste au uns cu Grecie şi cu Romă milioane de capete ceheşti.

Bohumil Hrabal în O singurătate prea zgomotoasă (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru dinamismul său intelectual şi pentru devotamentul excesiv cu care muncea, care de fapt i-au scurtat mult viaţa, a fost comparat cu o lumânare aprinsă la ambele capete.

Carlos Zubizarreta în O sută de vieţi paraguayene (Cien vidas paraguayas), Ignacio A. Pane (1961)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când cineva vrea să preseze cărţi, ar trebui să comprime capete omeneşti, dar nici asta nu ar ajuta la nimic, deoarece gândurile acestea vin din afară, se află lângă om ca tăiţeii în gamelă, astfel încât Koniâs-ii din întreaga lume încearcă în zadar să ardă cărţile, iar dacă aceste cărţi au însemnat ceva, se aude doar râsul tăcut al volumelor arse, pentru că o carte adevărată arată undeva într-altă parte, în afară.

Bohumil Hrabal în O singurătate prea zgomotoasă (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!