calibru

Sunt rocker, domnişoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnişoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanţe mă cam strânge)
şi ţi-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; şi glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnişoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă ştiu... norocul nu mi-a surâs destul
şi de-asta în beţie îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnişoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
şi între dinţi mâncarea se-arată – cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnişoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopţile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

[...] Citeşte tot

parodie de Ionuţ Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt culturist, peltico (parodie după "Sunt tânăr, Doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt culturist, peltico, fac striptis contra cost,
Atrag fără eforturi amibele nătânge
Ce îşi sugrumă-n perne iubirea dup-un "fost"
Şi-mi pipăie bikinii, până le strig:"Ajunge!".

Sunt culturist, peltico şi beau engros Red Bull,
Aşa îmi cere rangul... Sunt macho de calibru,
Mă-nfrupt din conturi grase, apoi, cu un recul,
Eu mă retrag la shopping, cu apetit de tigru.

Sunt culturist, peltico. Am biceps fabulos,
Tranşeele iubirii străbat ca o cometă
Şi-ţi defrişez candoarea, casap, până la os,
Apoi dispar in ceaţă, subtil, c-o piruetă.

Sunt culturist, peltico. Mă doare-n mocasin
Că de te-ating în treacăt îţi tremură genunchii,
Adu-mi nişte Cinzano sau doar un jaf de vin,
Vreau să mă-mbăt ca porcu', să zbier din toţi rărunchii.

[...] Citeşte tot

parodie de Florin Radulescu, după Mircea Dinescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un singur

hobby: maşina lui
un bentley cumpărat în '33
un bentley cu patru cilindri în V
un bentley cu compresor electric
marca amherst villiers dacă vreţi
să ştiţi
să ştiţi
să ştiţi
avea un pistol glock
toţi se uitau pe ecrane
vânzătorii de oi electrice
aveau pălării negre şi ţineau
un trabuc în colţul gurii
se înghionteau
şuşoteau
şuşoteau
era o maşină care făcuse războiul
într-un garaj special
avea revizii făcute de specialiştii
în bentley din chelsea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vânzare silabe

FERICIREA se măsoară în banii indexaţi la euro sau dolari
Gândurile în clipe bizare,
Răstălmăcirile pot fi diverse şocuri ale creierului
Care transformă totul în mutaţii nefireşti,
Robotul inventat să scrie pentru tine
Şi-a pierdut echilibrul.
Nimeni nu i-a comandat autodistrugerea,
Viitorul pinguinilor sau al altor vieţuitoare
Nu depinde de încălzirea globală ci de noi, fiinţele bolnave de ştiinţa nepotrivirilor de caracter,
Uneori visez şi număr vapoarele care pătrund în port
Culorile lor, semn de pace?
Mai apoi caut spre orizont unde se ascund duşmanii
Ce calibru de armament au, de ce dispun şi când se va produce catastrofa incertă a pământului scuturat de friguri?
Poţi să ştii răspunsul deja
Poţi să recunoşti semnele poţi să nu bârfeşti
Poţi să taci prelung...
Până când vei recunoaşte că ai avut dreptate:
Evreii nu-şi dau mâna între ei
E doar o metaforă pe care trebuie s-o manipulezi
când cerul e brăzdat de rachete

[...] Citeşte tot

poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Conglomerat de elocinţă
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputinţă...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănuşat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veşnic suferinţă
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentinţă,
Câştig redând 'n egal calibru.

Trăieşte-n gol de suflet, veşnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-şi ca un sfeşnic,
Iluminând nestinsă probă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rocadă

Visez, uneori, că sunt regină, peste inima ta, că
un pion, foarte slab, mă urmăreşte, cu un revolver, calibru mic,
de la izvor şi pădure, ca vânatele!, de ce să nu..
şi, atunci, speriindu-mă,
fiindu-mi frică,
te iubesc într-un tren mic, care trecuse pesemne pe la tine prin inimă;
şi apoi prind aripi, mă ridic deasupra lumii, cum se ridicau stelele,
pesemne, la începuturi, între ele, milioane de ani lumină, cineva a împins foarte tare stelele, sau le-a dăruit zborul, trenuri de stele şi maici se rotesc.
îţi invoc pieptul şi sângele
şi
îţi spun să mă cauţi, raniţa e în spatele tău, deşerteaz-o de numeroasele mere amare
căci a venit primăvara, cu-a ei ştiinţă în dragoste...
îmi pare că teama Isoldei
e în picătura licorii
care nu ajunge la cine trebuieşte...
cum se mai scutură, peste noi, furtunoasele mame ale fructelor, cu toate petalele...
nu este oare
petala
măicuţa cea mai adevărată a unui fruct?
cum se mai scutură, peste tot, furtunoasele maici ale fructelor...

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!