cafea...

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amazoana mea frumoasă

Amazoana mea frumoasă
Te-am invitat la cafea,
Ai zâmbit spunând c-o bei
Singurică-n casa ta.

Ca să vin, sau ca să vii,
Să sorbim cafea în doi,
Te-ai gândit că lumea vede
Şi ne scaldă în noroi.

Deplasându-ne departe,
Linişte poate-am avea
Şi am sădi cu săruturi
Dragostea şi inima...

Amazoana mea frumoasă
Te invit la o plimbare,
Fie noapte, fie zi,
În inima mea eşti soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea

Îţi sorb iubirea-n picuri cafenii,
Din ceaşca pictată-n roşu-mac,
Prin aburii cafelei cu iz de poezii,
Îţi savurez privirea de caimac.

Şuviţe creţe din părul despletit,
Se scurg pe umerii de catifea,
Dulce şi amăruie, te-am sorbit,
Ca pe o picătură aromată de cafea.

În zaţul negru de pe fundul cănii,
Surâsu-ţi văd şi părul despletit,
La glezna ta smerit eu fac mătănii,
Jurând pe veci să îţi rămân iubit.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să vorbim despre ceva

e noapte adâncă
stelele cad pe pământ
ţi-aş spune că vreau
să bem o cafea verde
dacă timpul tău îţi permite
mă-ntrebi
să bem ceva ce nu este
decât în mintea ta
ba da
eu îţi răspund
mai presus de colţii nisipului
este dorinţă
un strigăt rotund
ca un orologiu stricat
din care curge intermitent
durerea
da vreau să beau o cafea
acum şi aici

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi în doi

Privim răsăritul ce se iveşte
În această superbă dimineaţă
Şi natura parcă ne şopteşte
Că vom fi împreună o viaţă.

Cu ceaşca de cafea plină,
Dulce, aroma-i îmbietoare,
Savurată de noi în grădină
Printre sărutări ucigătoare.

Dimineţile-s mereu presărate
Cu şoapte spuse din iubire.
Iar îmbrăţişările delicate
Momente unice de fericire.

Dimineaţa-i mai frumoasă
Când eşti tu în preajma mea
Şi-n minunata noastră casă
Predomină mirosul de cafea!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeluţa descântată

Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cuşcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.

Aburi ies, se-nalţă-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Şi florile pe ponoare.

Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeaţă pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.

Te opreşti să bei cafea
Din ceaşca, inima mea,
Care-i dulce şi ar vrea
Să fii zaţ de stea în ea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torni cafea

peste cana aurită de soarele bogat
în raze şi gândul se duce la sânii
pietroşi muşcaţi aseară cu luna
martor tăcut la vederea picioarelor
zvelte de femeie dulce care culege
fructul copt din păcatul milenar
torni cafea peste muntele de zahăr
şi totul e negru ca o noapte cu stelele
plecate în alt univers să lumineze
altă piele răscolită de nesomn

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul 1939 (3)

Baudelaire obişnuia să vină
în casa noastră şi să mă urmărească atent
cum râşneam cafea.
Asta se întâmpla în anul 1939,
când noi locuiam în periferiile jegoase
ale Tacomei.
Mama turna
boabele de cafea în râşniţă.
Eram copil
şi învârteam
manivela
pretinzând că râşniţa
ar fi o flaşnetă,
iar Baudelaire se prefăcea
că este maimuţă,
ţopăind
şi ţinând în mână
o ceaşcă de tablă.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaşca de cafea cu apă grea

Colegul meu nebun din tinereţe,
Cu nume de-împărat roman,
Inconştienţi intram în bătrâneţe,
Ţi-aduci aminte, Adrian?

Din prima ceaşcă de cafea mortală,
Cu primii stropi de distilat,
Din româneasca sarjă capitală,
De apă grea, noi am gustat.

Sunteţi nebuni, o să muriţi devreme,
Voi n-aveţi minte nici un pic.
Şi sunteţi purtători de anateme,
Caimacuri negre de ibric.

Voi ştiţi cât e de pură apa asta?
Doar un egal mai are pe pământ!
Cum v-a intrat în oase azi năpasta?
Cum aţi făcut cu moartea legământ?

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de la mall

La Auchan, azi, urmând un obicei,
Am stat la masa noastră-obişnuită,
La o cafea (chiar şi prin pai sorbită),
Eu, neagră, simplă, paiul... Dumneaei.

Dar, până să ne-aducă cea cafea,
Cum Ea răbdare n-are mai defel,
Iar peste drum era Coco Chanel,
A fost un dialog. Vi-l scriu aşa:

-Iubitule, mă duc să văd ceva!
N-am să întârzii, stau puţin, promit!
-Poţi să întârzii, sunt obişnuit!
Crezi că-ţi ia locul alta? Ea, scurt: -Da!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!