bunic

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Şi-un dovleac aşa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se caţăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară, Revista Constelaţii Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa părintească

Casa din lut bătut cu pleavă,
Acoperită cu draniţă de brad,
Grădina cu meri şi cu otavă,
Unde mă-ntorceam cu drag.

Ochii blânzi ai mamei nu erau,
Trecuţi demult în nefiinţă,
Eu totuşi îi vedeam mereu,
Şi îi purtam în conştiinţă.

Fântâna din larga ogradă,
Săpată de nu ştiu care bunic,
Este aproape de livadă,
O ştiam de când eram mic.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub brăduţu-mpodobit

Sub brăduţu-mpodobit
Moş Crăciun a aţipit.
- Săracul, e obosit!
Zice-un puşti, abia şoptit.
Credeţi că la vârsta sa
Să umble toată lumea,
Când e ger şi-atâta nea,
Nu e greu, cine-ar putea?
Să alergi veac după veac,
Să mai duci şi-n spate-un sac,
În odăi sau în cerdac
Să fii puştilor pe plac?
Hai să-l mai lăsăm un pic,
Să se odihnească zic,
Să se simtă mai voinic,
Că-i şi el un biet bunic!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar toamna...

Din parcul cu castani şi tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Şi am ajuns mari pas cu pas...

Şi-acum e-acelaşi parc, nu zic...
În plus cu câţiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...

Doar toamna trece-al vieţii fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfinţire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum-necum

Se ia un bunic

Şi la fel ca un arcuş

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obţine şi ultimul efect scontat

Totul cât se poate de igienic

Apoi c-un glas nevinovat

Se întreabă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (20 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire de la neamuri (imitare după Marţial: XII.103)

Ai capul foarte mare, la fel ca şi tăticul,
Iar pielea-ţi este smeadă, la fel ca străbunicul;
Ai gura de la naşu', iar ochii de la mamă
De la bunică vocea, subţire, de alamă,
De la bunic ai părul, ce-i creţ şi negricios,
Iar de la unchi ai nasul, atât de lung şi gros.
Toate-ale tale neamuri ţi-au dat, dar ce necaz,
Nu s-a 'ndurat niciunul să-ţi dea un pic de-obraz!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIII: Unui obraznic – De la bunic am gura, de la un unchi am nasul, Am ochii de la tata [...] | Citeşte tot comentariul

Cuvântul mamă

Drag îmi e cuvântul tată,
Dragi mi-s şi nepot, nepoată,
Şi copil, şi fiu, şi fiică,
Cele de bunic, bunică.

Dragi îmi sunt şi frate, soră,
Socri, ginere şi noră,
Şi părinte, şi frăţie,
Unchi, mătuşă, soţ, soţie.

Dragi îmi sunt şi, bunăoară,
Verişor, şi verişoară.
Cel mai drag, de bună seamă,
Mie mi-e cuvântul mamă.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeles

să auzi cum floarea îşi deschide corola,
să vezi pasărea în zbor,
să îţi fie aproape mama, cu îmbrăţişarea şi strângerea ei de mână. toate vorbesc despre ce înseamnă să ai aripi. nimic nu e mai de preţ în lume, decât a avea răgaz să descifrezi taina urcuşului.

undeva în lume un copil s-a stins,
a urmat un bunic. avea chipul încă senin,
moartea nu are răbdare, nici reguli,

de aceea murim şi înviem,
de câteva ori pe zi,
pregătindu-ne.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

patru copite înfig în asfalt
nedumerirea de tropot,
pereţi de beton
îi ceartă ecoul,
i-l izbesc în timpane.

un cal.
cu ani târâş după el,
trece pe lângă pomi de oraş,
singurătatea îi rătăceşte în ham
printre eşapamente.

trage după el în căruţă
plastic şi fier,
furtuna de praf lăsată de tinereţe
în urmă.

la oraş,
un cal bunic
cu noapte în ochi

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Imagini ce se încheagă în orice clipă,
Balauri ce aruncă foc pe nări,
Diavoli şi umbre-aleargă în depărtări
Când cosânzene încet se înfiripă...

Schimbări ciudate ce se fac în pripă,
Înalţii munţi devin întinse mări,
Sunt trenuri care-opresc o clipă în gări
Şi ape ce se scurg întru risipă...

Un moş cu plete pare-al meu bunic
Zâmbind de-acolo unde-i dus, departe,
O vrăjitoare ceartă un pitic,

Iar o bătrână o pâine în patru-o împarte,
File de poveste de când eram mic,
Norii mi le-arată, rupte dintr-o carte.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieţii (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!