buddha

Am simţit

Am simţit mai întâi o senzaţie
Inundându-mi tot corpul,
Aceasta să fie iubirea de aproapele,
Pentru ce m-am născut?
În cazul unei febre, al unei mari încordări
Sau în momentele de dragoste,
Toate capacităţile corpului se măresc şi se extind,
Vibrând mai puternic decât în momentele obişnuite ale vieţii.
De unde atâtea acuzaţii? Ana, Caiafa, Pontiu Pillat,
Ehei, există şi aici?
Cred în Dumnezeu mai mult decât în mine însumi.
Tată, ia de la buzele mele ceaşca suferinţei.
Cine respinge dragostea? Este el om?
O fi, nu ştiu. Mi-au pus o cămaşă de forţă,
Este invizibilă, dar o simt. Nebuni suntem cu toţii,
Ne ţine în viaţă iubirea. Vorbe, aruncaţi vorbele,
Lăsaţi doar Poesia să trăiască, nu o ucideţi
Cu intrigi, vechi acuzaţii de deicid.
Cine ar putea ucide pe Domnul?
Adunaţi toate cărţile şi lipiţi-le între ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apollinaire se plimbă prin satul meu natal

Nimicul
nu-i
totuşi
un
răspuns

La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii

Doamne
şi eu
tac
în
numele
tăcerii

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie părintească...

Mi-e atât de dor, de tata!
Şi de adepţii lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.

El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deştepte lumea în jurul lui
Şi ştiinţa lui cu toţi neştiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.

- Prea bun, prea prost şi prea cinstit
Sunt şi am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Şi am răbdat ca Iov, în viaţa asta,
Cui am greşit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu şi-ndesat orice nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a făcut seară

s-a făcut seară,
a apărut o lună spălăcită,
pe stradă latră un câine,
două femei se grăbesc acasă,
ochii mei se iau după ele,
balcoanele-mi cad în cap,
în toamna asta s-a zăpăcit lumea,
încerc să mă agăţ de ceva
să nu cad şi eu în zăpăceala asta,
zidurile blocurilor tac,
a încremenit totul în jurul meu,
dorurile mi s-au culcat pe-o buză de plai,
mi-e dor de iarbă,
să mângâi mânjii când pasc,
îmi vine în minte,, seara pe deal",
dar buciumul nu mai sună,
,, unde eşti copilărie cu pădurea ta cu tot"?
am uitat că e toamnă,
mă împiedic de nişte frunze bezmetice,
toamnă bacoviană, îmi zic,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare-poem

prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viaţa,
într-un sicriu amărât,
ce speranţă să mai am eu când ştiu că ai fost viu
şi-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiţi spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio ţară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm şi noi
şi să fumăm o ţigară în linişte.
dacă imperiile şi-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conştiinţele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranţei a ieşit pe uşă,
şi-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâş.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!