Poezii despre bajbai, pagina 2
Tristețe
E drept că ne pătimim din furia unui noiembrie
ce nu se mai sfârșește, dar ce idee,
ce idee ciudată să-mi spui că de atâta ploaie
nu știi ce să mai faci să nu ni se infesteze iubirea
așa că trimiți uitarea în stoluri de pradă
să-mi devoreze sanitar visele pe care cu eleganța
spleenului tău le sfâșii metodic primăvara,
să-mi bea mai apoi toată apa din ochi,
ciugulindu-i până la ultima picătură în care-ți păstrez surâsul.
Îmi crapă privirile de la atâta deșert
în vreme ce tu îți scrii rubicond poezia
curcubeielor din irișii altei femei
Îmi marchez discret orbirea cu un surâs de Ganika
și caut un centru sigur de care să-mi reazăm
tristețea, așa că bâjbâi prin mine,
cu o mână strângându-mă în singurătatea mea,
Ca un copil speriat în fusta mamei,
cu cealaltă pipăind un flash din ziua în care
ne-am întâlnit pentru prima oară și m-ai tras surâzând spre tine.
poezie de Simona Iagăr
Adăugat de Simion Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trăiesc cu iluzia drumului lung
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii și plouă,
poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ți pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.
Lumea e întoarsă cu fața spre păduri,
ele s-au împuținat mereu
și aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre înot, poezii despre zoologie, poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre peisaje sau poezii despre nori
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre versuri sau poezii despre timp
Împărtășire
( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)
Prea mult de împărtășit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
și bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
țărâna mă apasă în neștire.
Un elan izbit de pretenția sărmană de a fi cu tine,
mă întoarse în nopțile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însuflețit,
dar nicio îmbrățișare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
și anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat și te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote și liturghii
și nimeni nu privește în urmă,
spre lumea fără căpătâi.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureș (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre înălțime sau poezii despre întuneric
Timid și cumva despre singurătate
se aud din când în când
poate din carnea și sângele meu
poate din sufletele rătăcite
ori răstignite-n în pântecul meu
pașii târșiți ca pe nisip
ca pe plajele acelea pustii și reci
bântuite de îngerii negri
chinuiți de setea sângelui
cu aripile frânte
atârnând grele pe lângă trup
cu semnul copitei pe frunte
îngeri damnați
se mai aude cum bâjbâi eu
bezmetic
după un biet suflet
știți care
acela ce-ar trebui să fie
mereu lângă noi
și nu înțeleg neam de ce
nu pot să-l găsesc
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre crucificare, poezii despre trup și suflet, poezii despre vânt sau poezii despre violență
Himera
Mă obsedează lipsa ta, de azi pentru mine ești o fantomă,
Așa mi-a fost scris, nevoit am fost să stau la mâna sorții.
Te simt pe undeva, simt inegalabilă, unică a femeii aromă,
Ai fost o stea pentru mine, astăzi pierdută în întunericul nopții.
Reușești cu mare succes, mințile să-mi iei, lipsa-ți parfumeze misterul,
Mă plimbi unde vrei, astra ce încă de nas reușeste să mă ducă,
Si uit amănuntul că tu nu mai ești, decât stâpânâ acolo unde e cerul,
Însă nu mai pot da înapoi, să accept adevărul, tu ești doar o nălucă.
Timpul în care pe brațe te-am purtat, e dus și parcă a ținut doar o clipită,
Deși mi-aș fi dorit mai multe vieți de om langă mine, cu mine să steie...
Recunosc, de ceva n-am scăpat, pentru mine-ai rămas, o dulce ispită,
Adevăr și minciună, tandrețe și ura, iubire și circ, și toate într-o fină femeie.
Un foc mă cuprinde, îi simt căldura ce arde, dar mai simt cum și rece se duce,
În nopți fără stele, sub nori cenușii, venit de niciunde, după timp se ascunde,
E visul ce de ani îl visez, lovit cu piciorul, ce alții ar da orișice să-l apuce,
Și pașesc fără sens, când la deal când la vale, cu direcții precise spre un sigur niciunde.
Și bâjbâi în noapte, trec degetele prin praf, langă pat e ceva pus pe o veche noptieră,
E o hârtie, un bilet ce se vrea, lămurească misterul, făcând din adevâr o posibila veste.
Îmi deschizi triștii ochii, de-l citesc lămurit o să fiu, timpul să nu-l pierd, urmărind fârâ rost o himeră,
Să închid cazul ce-i deja aproape clasat, să mă mulțumesc ce odat-am trăit, o frumoasă poveste.
poezie de Gică Jalba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre adevăr sau poezii despre adevăr și minciună
Reverie
Prin ochiuri de ferestre furis mai trag cate-o privire,
"Deschid si derulez casete arhivate in baza mea de date".
Tot ce-a fost intreg s-a spart in piese decupate si forme neregulate,
Cu migala adun crampeie din filmul oglindit prin ochii mintii.
Un puzzle construiesc sa aflu misterioasa mea poveste
Si intr-un tablou virtual, nemarginit sa o recompun,
Calatorind cu doruri si cu vise prin timpul care masoara,
In ani, zile, clipe si minute viata mea pe acest taram.
Si reflectand lumina o privire scrutatoare sa arunc
Spre viitor, si -n jocul undelor sa-l sfruntez.
Balansez in leaganul timpului de-acum si cel de ieri,
O farama sunt, pe-o orbita eliptica plutesc in universul nesfarsit,
Imagini multe se succed aleator din tot ce-a fost,
Atemporala -mi este existenta intre pamant si cer!.
In zborul necenzurat al gandurilor, intalniri imi dau,
Glasuiesc fara ecou, prin slove potrivite, tainic,
Intr-un amurg portocaliu al toamnei pastelate.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă