Poezii despre aura 2024 subtitrat romana, pagina 2
Un minut în Piața Romană
Un greier violent
cântă cri-cri de pomană
în aerul de vară și lent
lângă Piața Romană
o cucoană își face vânt
și își dă aere toată
dacă mă crezi pe cuvânt
aș zice că e disperată
un tramvai puturos cântă
pe șinele încinse
halbele de bere din Piață
se dau învinse
timpul s-a dat jos din ceas
și se dă de pomană
greierele s-a retras
lângă Piața Romană
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- limba română
- Limbă dulce,
Viers de cruce,
Freamăt plin de melodie,
Cu flori prinse în pălărie
Și la pieptul de pe ie,
Românească împărăție.
Limba română...
poezie de Valeria Mahok (22 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru aura... Aurei
Eu sufăr iubirea cu fruntea pe sâni,
E un fel de scăpătare-n dezastru,
Îmi plânge, adesea, în sânge, un astru,
Și, Aura, tu mă scoți din țâțâni!
Bem apă din ciutura unei fântâni
Și sângele-ți bate, fuior, în albastru,
Prin roiuri de fluturi și flori de jugastru,
Sărutul, tu, Aura, nu poți să-l amâni...
Suferința e dulce sub formă de chin,
Ea urcă trăirea la rangul de vis,
Sorbindu-ți păcatul din buze, mă-nchin,
La trupul tău, până mai ieri, interzis,
Simt pe de-a-ntregul că-ți aparțin,
Și-ți conturez... aura, consistent și precis!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal în jurul inimii
Albastru de Voroneț
albastru de Română
singur printre poeți
cu cerul pe mână
Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede
Albastru de verde
singur printre poeți
și Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneț
Albastru de Română
un clopot pe strună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul bețivanului
Ca-ntr-o amforă romană
Zace vinu-n tine
Fost-ai fost la o pomană
Unde-ai băut bine...
Ai băut de-ai rămas stană
Vin de regiune,
Ca-ntr-o amforă romană
Zace vinu-n tine.
De-l plăteai măcar jumate,
Nu-l beai c-o stacană,
Dar așa, turnași măi frate,
Vin că-i de pomană...
Ca-ntr-o amforă romană!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba cea Română
Prin limba sfântă cea română,
Îmi cânt doina mea străbună,
Îmi cânt neamul, dulce glie,
Sfânta țară-a României.
poezie de Maria Dodu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poliția Română și clanurile interlope (pamflet)
Azi Poliția Română
Ne arată că-are vână:
Protejează clanurile,
Ardele-ar catranurile!
Iar când moare-un interlop,
Ea mai are-un rol de top:
Ca să facă de priveghe
La cel bun de pus în zeghe.
pamflet de George Budoi din Poliția și polițiștii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (9 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Limba română
Limba română s-a născut, n-a fost găsită,
s-a format rotundă și bogată, nu se învață și nu se uită,
e vie și molipsitoare în fața unui altar la închinat.
Limba română e-n doină, în vorbe cu înțelesuri adânci
și-n cuvinte dăltuite de țărani pe obiectele din lemn,
dar mai ales în suflet unde înflorește și-n pustiu
până la sfârșitul lumii.
În limba română vorbesc semnele, tăcerea povestește,
pune lacrimă pe simboluri, izvorăște din carne muritoare
și devine prin cuvânt nemuritoare și dulce.
La umbră ascunde minciuna în amiaza adevărului,
stelele sunt mai strălucitoare pe cerul limbii române
cu luceferi, izvoare răcoroase și limpezi
exprimă sufletul unui popor ales.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorului meu de limba română din liceu
Ne-a sădit dragostea de țară
Și de limba cea română,
Ni l-am pus ca pe-o brățară,
Ca pe veci să ne rămână.
De aceea l-am iubit
Și cu toți l-am prețuit.
Fie-i țărâna ușoară
Amintirea-i să nu moară.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aură norocoasă
Să-i pui iubirii aură norocoasă
și din plinul ei să umpli sufletul,
e o tandrețe de floare mirositoare,
pliază în inimi bucurie
cu flămânde așteptări de dragoste.
Când nimic nu se aude în jur
totul foșnește în sânge.
Iar gândurile din zbor se desprind,
cad prin tine în forme de înrobire.
Intră în trupul poeziei fără cuvinte
și se păstrează definitiv în memorie.
De o asculți iubirea crește ca iarba
și flori te înfășoară în albul purității
cu aură norocoasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!