atomic

Moartea

Cine eşti tu, moarte?
Sau, ce eşti?
Te-am personificat ca proştii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieţii
cu coasa
cu secera.
Când tu eşti slabă şi neputincioasă.
Moartea nu coseşte niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forţă!

Orbi, am zărit hidoşenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
şi uneori tâmp
al celor încercaţi de viaţă.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana a cincea...

Motto: Doi dintre profesorii turci expulzaţi în luna septembrie 2018 din Moldova au fost condamnaţi la închisoare în Turcia.

în viitor ne-aşteaptă un trecut perfect
au pus de-acu la temelie piatră
cei şapte profesori sub alt aspect
decât al unei expulzari la vatră

şi ironia soartei- avionu-i armenesc
mişcare tactică în stiluri erdogane
-Moldova- sesole sub jug turcesc
armenii -jenocid de milioane...

subtili mai sunt şi turcii astea, zău
cu şapte profesori au măturat o stradă
şi de armeni şi de poporul meu
-un soi de baligă în urmă la cireadă

suntem nişte zoioşi şi funduri goale
şi dadauzia în spate ni se urcă
şi nu costam aici nici trei parale

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (11 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fumez tot Mărăşeşti

nu buzunăriţi monumentele nu vă bazaţi pe
inflaţia papagalilor pe conformişti pe frâna
măgarului nu refuzaţi prietenia şoriceilor aciuaţi
în sediul consiliului de miniştri din Antarcdida
nu
plângeţi pentru un pumn de cuie
necesar la coşciugul ambasadorului Curhuie nu

aşteptaţi bunul simţ atomic mărinimia şi alte
cucuie
chiar dacă suntem contemporani cu sfârşitul
lumii chiar
dacă lumea este şi nu e

Nu vă rezemaţi de Tinereţea mea nu buzunăriţi şi
ultima statuie
prieteni
sărutaţi frumos
crucea Libertăţii acolo jos
gâdilaţi rădăcina că vine generosul uriaşul,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan David (15 iulie 1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în care azi trăim

Lumea de-azi? Priveşte-o bine! Este bâlciul tragi-comic
Ce-şi simte sfârşitu-i jalnic între pietrele de moară.
Este-un talmeş-balmeş straniu, precum un delir atomic
Scăpat din convertizoare cu accelerări pe-o sfoară...

Doar fumul din ea rămâne, plinul trece, spaima creşte
Printre umbre blestemate cu ruini şi vechi nimicuri,
Ar fi bună şi-o speranţă chiar timid de se iveşte,
O scânteie cât de mică ne-ar sălta ca nişte cricuri.

Secolul anostităţii, poarta către perisabil,
Cinstea-n el nu mai există, dar cu măşti de-onestitate.
Ea deschide mari portaluri spre-Adevărul onorabil
Şi de el înnobilată, joacă rolul de Dreptate!

Dar otravă are-n vine şi-n priviri Infernul roşu
Nu e ce vedem afară, veacul nostru-i plin de trape.
Stăpânirea-i interesul iar cel laş este codoşul,
Scorpion cu colţi de viperi scos din vechile hârtoape.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 martie

femeie azi e ziua când balansezi
peste mine iluzie şi parfum ciobit
de sărutul violet dat ţie să mi-l dansezi
sub cerul de ambre spre noi pornit.

ştiu, ochii tăi demult mă hăituiesc
prin frunze abuz ştiut de servilism
exact când eu tocmai mă pomenesc
cum gândul mă fură iubirii cataclism.

vârful degetelor de-ajunsă pierdere
vor fi pe colierul tău de mele gânduri,
ochii îi aciuez pe clipa ta extindere
şi ne vom lega cu rime eterate cârduri.

de extazele uitării frumos atinşi
hai! trebuie să trecem odaia goală
să ne imaginăm în destine aprinşi
că explorăm o cale lactee ideală.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul

Şira spinării a Terrei,
Abia la sfârşitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.

I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Şi silozuri nucleare.

Pe cer, sub apă şi pe sol,
De la pol până la pol,
Mişună fără-ncetare,
Arme de exterminare.

Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, Doamne, cât te iubesc

Cum şi Soarele uriaş zi de zi se topeşte în îngheţul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Aşa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Aşa mă-nchin Universului spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.

Cum comete îngheţate îşi lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Aşa dragostea mea ţi-o închin nesfârşit, fără timp, pe decenii...
Aşa să mă nărui, într-a ta-nmiresmata d-esenţe-atmosferă.

Cum gheţari milenari se topesc în uriaşe aisberguri de sticlă,
Cum munţi, din înalt, se prăvale-n magnitudini Richter, de cutremur,
Aşa mă dezintegrez într-ale tale frumuseţi de mister, fără frică...
Aşa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat şi continu de tremur.

Cum valuri rostogolesc şi distrug mii de-ntinderi uriaşe, de ţărmuri,
Cum dezlănţuitele vânturi deplasează enormele şiruri de dune,
Aşa vreau să mă împrăştii pentru tine, între mii şi-ntre mii de tărâmuri...
Aşa vreau, s-ai din mine, tot ce-ţi vindecă răni, să n-ai veşnic simţiri de la lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shambala

Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord şi-n zona Tibetului budist...

Acolo-ar fi o lume de basme şi de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am ştiut,
Creând civilizaţii de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.

Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt şi flori, şi păsări, că-n jur doar viaţă vezi,
Cu au oraşe-parcuri, că toţi sunt blânzi, blajini...

Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spaţiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag şi-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!