asuprit

Poporan (patetic): Tu nu-ţi cunoşti marile energii! Tu nu eşti conştient de forţa ta nemăsurată! O tu, popor al meu! Asuprit şi oropsit de veacuri! (Tare). O, ţara mea! Mă auzi?
Nerva: Vă aud, excelenţă!
Poporan (vulgar): Nu cu tine vorbesc, prostule!
Nerva (mirat): Dar cu cine? Suntem numai noi doi!
Poporan (profetic): Vorbesc cu ţara! Ea este omniprezentă! Ţara este biroul meu de lucru!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul adâncimii

O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri şi stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând îşi mângâie marama,

Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârşite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puţine focuri de convingeri!...

De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenuşă şi capcană
Şi aurul se-alege peste rană...

Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe faţa nevăzută, îţi pierzi cheia!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta visului meu

Opreşte-te la poarta mea de vis
Şi n-o-ncerca! Acolo nu au loc
Aceia ce continuă un joc
Pe care să-l încheie au promis.

De vei rămâne, totuşi, să priveşti,
Ce vei găsi acolo,-n lumea mea,
Nu-ţi va plăcea, nu te va încânta,
Căci vei vedea ce-nseamnă să iubeşti.

Acolo timpul pare nesfârşit,
Secundele-s uitate-ntr-un sărut
Atât de dulce, cald. E absolut!

Iar visul meu, de poartă-adăpostit,
Nu poate fi de lacrimi asuprit,
Ci numai de iubirea ce-am voit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dai drumul omului iubit, deşi nu eşti pregătit s-o faci, nu te-a învăţat nimeni cum s-o faci, este o durere asemănătoare cred amputării unui membru vital. Te vezi mergând prin lume aşa olog... şi lumea care te cunoaşte din trecut, te priveşte cu infinită milă, asta-i înfiorător. Continui să respiri, te surprinzi râzând ipocrit, salvezi aparenţe de dragul aparenţei, măsori orizontul gândindu-l albastru de speranţă, visezi în culori şi uiţi apoi conţinutul visului şi... când crezi că zădărnicia te-a asuprit..., se produce miracolul.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş către maturitate

trageri în focuri de iad
cu metal asuprit în grade de suspin.
unii zic că-s fii nenăscuţi ai armelor de foc,
muniţii în altitudini greu de atins

introducere finită în minoritate.

am un scop comun cu cel al fărâmăturilor de carne vie,
să mă scurg în palate de ne-învăţături moarte.
să străpung pagini de întuneric, orbit de profit subiectiv
şi să am din ce să-mi ucid trăirile.

unu'

avalanşă, din cer
mi se scurg lacrimi salivând în întuneric.
orbit,
rup alergând pământuri să mă sting în tinereţe

şi doi,

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan-Alexandru Sabău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar nu găseam cuvântul

(vorbe goale)

ţi-am învăţat liniştea până în oasele tainei
schelet de umbre umblător
udat puţin de sângele de a fi
pe cale umbla goana
icoană în lumi de lumină erai
din sufletul tău făcut bucăţele
suind în cocoaşa întrebării

îmi creştea uimire în destinaţii de morminte
îmi erai astâmpăr pe zare
ochii îmi erau plini
de implozia în duh a frumuseţii tale,
aceea ce făcea casă de piatră cu eternul
divinul venea, fruct de zbor
cu miezul pe ape

erai o noţiune despre tristeţe
intrând în lacrima încovoiată-n destin

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Discordia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capacitatea de a-l iubi pe cel de lângă tine reprezintă valoarea ta intelectă, valoare însuşită prin procesul de a înţelege lucrurile mărunte care te înconjoară, de a înţelege natura divină şi a lăuda Numele Său pentru tot ce ne-a dat. Nimeni nu vine la El decât prin lumină, rugăciune şi smerenie, căci Lumină este El şi loc sub soare este pentru viaţă. Constrângerea omului de către om schimbă binele în rău şi adânceşte sărăcia în sânul celui asuprit.

Bunătatea lui Dumnezeu este înţelepciune şi totodată este şansa omului de a recunoaşte în Cuvântul Lui viaţa ca un miracol divin.

Cel bogat cu banul este săracul moral şi se întâmplă să fie la fel de muritor ca şi cel nevoiaş. Numai că nevoiaşul are sufletul puternic, păstrându-şi echilibrul şi valoarea morală prin credinţă şi virtuţii, încercat fiind foarte în relaţiile cu cel ce duce o viaţă autodistructivă dată de dimensiunea banului; regula banului dă roade trecătoare, răpind în acelaşi timp liniştea individului, slăbindu-i sufletul. Dumnezeul lui este construit din seminţele Infernului, seminţe ce i-au înăbuşit condiţia de om, atrăgând mânia dreptei Judecăţi.

Camelia Opriţa în Banii şi lăcomia sunt seminţele răului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să priveşti atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la ţărm când de vânt se-nvoalbă?

Cum cu duşmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârşire – albă împroşcare,
Şi-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?

Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce priveşte dar, vrăjmăşia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ţine?
Biruinţa – cui? de va fi, revine?

Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindeşte ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie –

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos Paştele nostru!

Paştele-i Isus Hristos!

Mai e puţin şi-i sărbătoare,
Paştele-i în aşteptare,
Toţi încep cu mic cu mare,
Să pregătească multă mâncare.

Unii pregătesc sarmalele,
Ciorbe bune cu perişoare,
Ouă, miel, mici, pentru frigare,
Murături, vin, bere, băutură tare.

Alţii pregătesc şi dulciuri,
Cozonaci, torturi, şi checuri,
Cumpără şi multe sucuri,
Că sunt bune pentru greţuri.

Oare aceasta-i sărbătoarea?
Paştele este mâncarea?
Paştele este frigarea?

[...] Citeşte tot

poezie de Marcu Olimpiu (13 aprilie 2020)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!