arta conversa�iei

Flori de tei din soare

In artă există dreptate?
Plină-n caricaturi deşarte
Pe la colţuri anunţate
Figuri, lumii,.. prea marcante!

Şi poate răsai dintr-o carte
Tu Luceafăr. In reala noapte...
In care arta mi se zbate
Cu interese nezdruncinate

De partide, bani legate
Cu lingăii şi curviştine
Cu predici mascat creştine
Pentru a nu fi judecate

Părând a pare ce nu pare
Ducând căscaţi în eroare..
Cu arta ce e pură floare
Cu flori de tei din soare!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca artă

Te caut, adulmec, aştepţi să o fac,
Devin poezie, pe trupul tău tac,
Te scriu din atingeri, citeşti c-un sărut,
Rescriem volume, aşa cum am vrut

Respiri ca o artă, încet, metaforic,
Un aer sălbatic, parfumul erotic,
În ochi ai dorinţă, ador s-o ascult,
Nu-mi cere iubire, dar cere-mi mai mult

Furtuni emotive ne plouă subit,
În braţele tale renasc şi-am murit,
Şi ardem... făclii peste nopţi amândoi,
Nimic nu ne stinge, romantici şi goi

Iubirea e artă, de sunet, culori,
Divin tatuaj desenat de fiori,
E freamăt sălbatic, dar cât de firesc,
Iubirea eşti tu... şi atât îmi doresc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera de arta

Ce? Mi-au mâzgălit pereţii?
Voi face din mâzgăleala lor o operă de artă
Îmi voi închide între rânduri comoara
Cum îşi închide traseul misterul pe hartă.
Şi semne?
Ce semne cred ei că pot ţine ascunse
zăcămintele lacrimilor din toc
ce-şi depun ouăle lor albastre
printre ele.
Una după alta
Zilele stau ţapene-ntre coperţi.
Cel mai greu îmi e să-i pun titlu
Să-i zic pe nume,
Ca să ştiu ce să scriu pe piatra aspră de mormânt.
Aşa numesc eu micul incubator al coperţii
Mâzgălit pentru a nu ştiu câta oară
cu o ciudată operă de artă
Pe dinăuntru
Şi afară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zvârle-ţi povara-n adâncuri!
Dă, omule, uitării totul!
Divină-i arta de-a uita!
De vrei să zbori,
De vrei să vieţuieşti în slăvi:
Azvârle-ţi greutatea-n mare!
Iat-o: aruncă-te pe tine-n mare!
Divină-i arta de-a uita!

poezie celebră de Friedrich Nietzsche din Poezii, traducere de Simion Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă pentru Monica

Arta de-a descoperi arta
Trecutul ca biserică
gata să-L primească
pe Dumnezeu
Toţi îngerii
au îngenunchiat
în zbor
Niciun cuvânt
în plus
Nicio tăcere
în
minus
Fiecare sfânt
îşi
administrează
propria firidă
şi
credincioşii
Azi cuvintele
pictează

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (7 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amatoarele de artă

îşi dau cu părerea despre
pictură după ce-au văzut
într-un ziar un colţ
de fotografie mişcată
dintr-un tablou foarte cunoscut
nu-şi aduc aminte cum se cheamă
şi
şi numele pictorului le scapă
dar este unul foarte cunoscut
dacă a auzit şi ele şi
şi
şi au auzit de el şi dacă ele
ştiu de acest pictor
înseamnă că există
dar
dar se pricep la artă abstractă
modernismul şi postmodernismul
a circulat în venele lor
încă mai umblă fovismul
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foi subţiri de artă şi exprimare

Sap în trupul aşteptării
Umbra chipului tău
Şi în ploaia revederii
Calc deplin pe ce e rău

Mă-nvelesc cu foi subţiri
De artă şi exprimare
Deloc să nu te mai miri
Căci eu sunt în căutare

De cuvinte şi de fraze
Ce includ subiectiv
Tot ce poate să ne arze
Cu-al cuvintelor fitil

Să se stingă dar ce-i rău
Doar ce-i bun şi e frumos
Să absorbi în gândul tău
De umblet să ai folos

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta şi ştiinţa

În artă e o lumină
Ce fiinţa îţi striveşte
Şi te urcă-n mai deplină
Cunoştinţă ce-ţi tot creşte

Şi te-mbracă-n noi idei
Pe cărări a-nţlepciunii
Ca iubirea să o iei
Nu din colţurile lumii

Căci pe culmi ea te ridică
Arta— pe un vârf de munte
Şi-n străfund ea îţi aplică
Alte legi— mintea s-asculte

De vrei să pătrunzi ştiinţa
Şi adevărul artei grele
Trebuie să ai credinţa
S-alergi astăzi printre stele

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

I. Septembrie, nebunul

Tinereţea mea, ca o povară,
O cară toamna printre mirişti
Nopţi rânduite-s cu nelinişti
(A fugit, în mini-fustă, vara)

În trenci boţit lumii se-arată
Un bej închis şi stacojie faţa,
Îşi vinde marfa, precupeaţa,
Sună un corn a artă pentru artă

Mai îngăduie-mă, Tu, Doamne
Să gust savoare-acestei toamne,
Preaplinu-i carnea să-mi inunde;

Înspre mister, pe care cale, unde
Mă-ndrepţi ca totul să se farme?
N-am teamă... Voi veni oriunde...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne inventăm aparenţele

Cred că arta
În toate formele sale
A apărut când singurătatea umană
S-a ciocnit de primele îndoieli
Încercând să-şi transforme rănile în speranţă
Să-i încălzească mâinile.

Poate că arta
Nu este nimic altceva
Decât un remediu pentru vid
Când umbra întunericului
Coboară peste noi
Când genunchii tremură fără să se îndoaie
Mâinile se caută fără să se unească
Ochii se înalţă, nu văd nimic
Şi ne este frică.

poezie de Camelia Opriţa din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!