arhitect

Ce sunt eu?

Ce sunt eu, arhitect,
salahor sau nepreţuitul aspect
pe care nu-l alegeţi?!
Dar cum se face ca mi-a cazut galaxia pe piept!
A, nu!
Vă înşelaţi!
Eu sunt doar un amarât de poet!
Iubitor de femei?! Da! Aici m-aţi ghicit!
Doar ele ma fac fericit!
Numai daca vor!
Dar, nu ştiu de ce, mă ignora;
vor sa ma prinda în hora!
Nu ma recunosc
ca doar eu le iubesc de milioane de ani,
pe sub castani
şi le-am smuls milioane de şoapte!
Şi ele m-au tatuat cu noapte!
Unde sunteţi voi
iubite pământeşti sau celeste?
Luaţi aminte!

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începe

ca o poveste cu a fost odată
luna dispăruse pe undeva
oamenii din oraş s-au refugiat
într-un pod unde nu se auzea nimic
cu o debara în care s-a ascuns
un peştişor de acvariu obişnuit
să se sperie de semafor
din garajele betonate pe jumătate
susurau maşinile ca nişte obuze

să revenim la povestea începută
în oraşul cu scările interioare
construite pentru întâlniri fatale
toate erau spirale haotice
blocurile erau atât de contorsionate
încât te întrebai ce arhitect a avut
această viziune cu încăperile
ce păreau mai degrabă hrube
sau săli de cinema pline cu ecrane
uneori tavanul te comprima

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefanţii se leagănă pe o pânză încăpăţânată

ţin minte ca acum primul meu întâi iunie
ne-au pus diapozitive cu scufiţa roşie şi capra cu trei iezi
purtam rochiţă bleu şi eram cel mai înalt
trăgeam de codiţe o colegă şi împărţeam pachetul
cântam zece negrii mititei cu mâinile la spate
descâlceam primele semne de întrebare
cu ochii aţintiţi spre soare
arhitect al castelelor din cuburi de lemn
găsitorul batistuţei

mogâldeaţă purtătoare de stea în piept
într-o lume paralelă cu raiul
donează aripi de înger omizilor

copilul este încă acolo pe un deal verde
adună margarete lângă un stâlp imens de metal
zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călăreşte norii şi botează muşuroaiele

khufu kafra mikerinos

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

elefanţii se leagănă pe o pânză încăpăţânată
ţin minte ca acum primul meu întâi iunie
ne-au pus diapozitive cu scufiţa roşie şi capra cu trei iezi
purtam rochiţă bleu şi eram cel mai înalt
trăgeam de codiţe o colegă şi împărţeam pachetul
cântam zece negrii mititei cu mâinile la spate
descâlceam primele semne de întrebare
cu ochii aţintiţi spre soare
arhitect al castelelor din cuburi de lemn
găsitorul batistuţei
mogâldeaţă purtătoare de stea în piept
într-o lume paralelă cu raiul
donează aripi de înger omizilor

copilul este încă acolo pe un deal verde
adună margarete lângă un stâlp imens de metal
zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călăreşte norii şi botează furnicile
khufu kafra mikerinos

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)

Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măşti în mulţime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce uneşte, dar şi dezbină
Ţine de obişnuinţă sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri şi neaos.
Caut liniştea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preţ ţine doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-şi proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Cine eşti tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul şi trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abţipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid şi respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip şi fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuşi închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulceşti apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declaraţiile răspicate ale universului,
ca peştii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung paşii. Există înaltul în care ţâşnesc privirile viorii.
Cine eşti tu, fiinţă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (XXVIII)

Motto:
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când şopteşte vântul, într-o amiază caldă
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu,
În care, macii roşii, fragilitatea-şi scaldă?!...
***************

Cum poţi numi pădurea ce freamătă de viaţă,
Ca o femeie jună, cu-n foc ascuns în sân
Care-ţi zâmbeşte tandru, care-i şi-un pic glumeaţă,
Şi te-mbie nebună în şura cea cu fân?

Cum defineşti o creastă de munte, solitară,
Ce-şi saltă fruntea-naltă, în rugă către cer
Şi mulţumind că este cea mai înaltă-n ţară
Priveşte-n jos spre şesul atât de bun, prosper?

Cum ţi se pare marea atâta de bogată
Ce-ascunde-n adâncimea-i popoarele de peşti
Din care dă ofrande pescarilor să poată

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (9 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel

Înalţă rugi, rugină acră,
Nu poţi fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morţii, nu te lasă,
Faptele-s şterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viaţa după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita şi-a luat o maşină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleşcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcat în faţa muzei

Ne acoperim timid privirea,
Ca ochii să nu se privească,
C-ar putea aprinde nemurirea,
Şi inimile să se îndrăgostească.

Te-am condus cu grijă prin ruine,
Prezentând totul ca pe o poveste,
Fără să ştii că te plimbi prin mine,
Şi tu cu tocuri călcai peste.

Ca un arhitect vorbeai,
Mângâind columnele rămase,
Şi făr' să vrei le reparai,
Le făceai din nou frumoase.

Sunt un haos, un dezastru,
Ţi se v-a spune cu nesimţire,
Dar în ochi tu mi-ai pus albastru,
Când i-ai îngheţat cu a ta privire.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată drag din cer

Din cer Tată scump şi drag
Iat-un pumn azi de ţărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină

Doamne vreau şi eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ţi Divine

Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îţi mulţumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc

Eu ţi-aduc acum mărire
Pentru planu-Ţi întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!