apucat

L-au lovit uşor

peste gură cu o legătură
de chei: s-a deschis
s-a
apucat să vorbească să spună
tot ce-l înconjura (?!) –
până când
nu
a mai avut ce să spună
să-şi mintă muţenia suplă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrică

verişorul Petric
ă care mă dădea cu roaba
pe Gingineasa-n vacanţe la Răchiţele
când eram tare mic
no, s-o dus un pic
acolo unde se duc toţi frăţiorii şi verişorii
şi prietenii (?!) – nici
n-am apucat pe aici
să (nu) plâng
să (nu) mă fac de rutine de-nmor
mântare-surpriză-
surpriză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Eminescu

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti
şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.
Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
şi miezoasă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două limite de absurd

şi o demonstraţie firească
realizez că sufăr de o luciditate cronică
poate de aceea mă tot întreb
de unde naiba mai scriu poezie
ca un apucat de marginea lumii
apoi liniştit de imensitatea gândului
mă scarpin în creştetul capului
cu acelaşi deget cu care împart dezamăgirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere pe trecere

Îmi trece viaţa, precum eu
Treceam odată prin pârâu,
Copil fiind, pe Dumnezeu
Îl suflecam până la brâu.

Examen: munţii mi-au picat
Peste pârâuri, în viteză,
Iar Dumnezeu S-a apucat
Să sufle cam ca la o teză,

Unui copil ce n-a-nvăţat
A trecerilor antiteză!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (29 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinta

Un arbor când puternic spre domele-nstelate
Înalţă-ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalţi arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Aşa încât lăstarii de-abia găsesc la soare
Un loc să-şi mai înfigă plăpândele picioare,
A meritat securea şi trebuie tăiat!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Socrate

Sunt singur,
De ce tremuraţi?
Şi sentinţa e dată,
De ce tremuraţi?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrânindu-mă.
Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Şi nu înţeleg de ce tremuraţi.
Otrava e doar pregătită.
Şi sunteţi prea palizi
pentru nişte ucigaşi cumsecade.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din poveşti

o să mor, Miraflor, nu
am apucat să ne iubim
serialele
vor depune o mărturie încremenită
despre ce nu am fost
Miraflor
trebuia să gândeşti (?!) nu
să te repezi la mine cu braţele
armate în jurul gâtului meu
din poveşti
poate sadice poate
ai fi învăţat mult
mai multe
clipiri
Miraflor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina poetului din urmă

Îmi înserează sufletul departe
De răsăritul trupului visat.
Voi zămisli, tăcând, o nouă carte
Sau voi muri strigând: N-am apucat!

Poetul înserărilor se-nchină
La Dumnezeul său din răsărit
Şi gura-i şuşoteşte, parcă plină,
Ultima rugăciune: Te-am iubit!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu plânge, nu mă cerşi, nu implora!
Nu irosi lacrima!
Noi doi nu am apucat să învăţăm să plângem,
Noi am învăţat să iubim.
Urcând din adânc, pe sub cămaşa ierbii,
Mă voi îmbăta ascultându-ţi învierea,
Ne va răsări acelaşi dulce senin,
Tu, cer, eu, foc de pământ,
Vom trăi veşnic în acelaşi cuvânt:
Draaagoste... draaagoste
(Cu accentul pe "a" şi plus infinit).

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!