Poezii despre apa credinta, pagina 2
Mai presus de toate
Daca te-ncearca viata si simti un zid in fata
Cand marea desnadejde ti-a cotropit fiinta,
Te lupta cu durerea, invinge-o si triumfa
Si mai presus de toate, sa nu iti pierzi credinta.
Daca vei pierde totul, pe rand, sau dintrodata
Si plinul intristarii ti-a inecat dorinta,
Nu dispera, ci, spune-ti ca roata se invarte
Si mai presus de toate, sa nu iti pierzi credinta.
Daca-n apusul vietii, privesti in urma ta
Si numarand toti anii, ai suma, suferinta,
Nu judeca pe nimeni, asa a fost sa fie
Si mai presus de toate, sa nu iti pierzi credinta.
poezie de Iulia Comaniciu (mai 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțarea la Credință
Acei oameni care-au murit atunci,
Știau spre ce destin se-ndreaptă
Se îndreptau spre Mâna Dreaptă a Domnului
Mână care acum e amputată,
Iar Dumnezeu de negăsit
Renunțarea la Credință
Duce Comportamentul în ruină
Mai degrabă licurici
Decât fără lumină
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință
Plâng, plâng și îmi tremură inima.
Simt că se desface ca piersica.
Dar vreau să fie tare ca piatra
Sufletele să le pot ajuta.
Domnul cel de sus îmi spune:
Fii tare, ai credință, cât poți ajută...
Nu-ți fie teamă, Eu sunt lângă tine
Când ceri, îți dau putere multă.
poezie de Liliana Ramona Albu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred
Cred în cinste și credință,
în adevăr, nu în minciună.
Asta e a mea voință
până mă transform în humă.
Adevărul despre lume,
despre cine-am fost și sunt,
Rămâne credința-n mine
că raiul e pe pământ.
Credință, cinste, adevăr,
în noi să sălășluiască.
Doar ele pot, într-adevăr
pe toți să ne definească.
poezie de Dumitru Delcă (15 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ochii storși de lacrimi
Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?
Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?
Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea de Frați
Scăldat în foc de soare
Cu ochii mari și Luminați
Mă-nțeapă și mă doare
Iubirea mea de frați
Iiubirea mea frățească vine
Se opintește în ființă
Cu dor față de sine
Și jale în credință
Este credința de a fi
Și a Cânta pe Cel ce Este
Și a Cânta pentru a ști
Încet, Frumos și Bătrânește
Avem pământ frumos sub soare
Avem copiii minunați
Dar cel mai mult mă doare
Că nu avem Iubire-n frați
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Floarea Dragostei (21 martie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce din Laodiceea
Eu Te-am lovit, Tu mi-ai dat binecuvantare!
Te-am parasit, dar Tu ai stat in asteptare...
Te-am inselat cu idoli, dar Tu credinta mi-ai jurat!
Si mortii eu Te-am dat, dar Tu din moarte m-ai rascumparat!
Cand chinuit si singur atunci eu m-am aflat,
Doar cu-o scanteie de credinta in duhul meu sarac,
Precum se-arata soarele in zorii diminetii,
Asa Tu mi te-ai aratat si m-ai scaldat in apa vietii...
A fost odat' un om ticalos, sarac, orb si gol
Hristos ins-a venit sa moara pentru el.
Sa-i dea credinta Sa si haina Lui cea scumpa
Si-n Duhul Lui cel Sfant sa-l poarte spre izbanda
poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul făuritorului de pâine
Cu credință, speranță și rouă de sudoare,
Ostenind povarnic pentru ziua de mâine,
Bobul de aur pârguit în țăst divin de soare
Să-l prefacă-n bucurii cu-aromă de pâine.
Se topește-n arșița cuptorului de soare
Și curge discret precum fluviul de grâne,
Cu credință, speranță și rouă de sudoare,
Ostenind povarnic pentru ziua de mâine.
Din vatra-ncinsă de-a soarelui dogoare,
Strânge căldură-n lanul propriului sine
S-o dăruiască la coptul pâini-n cuptoare,
Menită taina curgătoarei vieți a-ntreține,
Cu credință, speranță și rouă de sudoare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!