Toate rezultatele despre amorez, pagina 2
ISPAS (fabulă-sonet)
De Înălțarea Domnului, se spune,
Că au și caii Paștele atunci
De-aceea n-o să-i întâlnim prin lunci
La muncă puși, ci-s liberi prin pășune.
Un armăsar ce-i priceput la punci
Ca un boxer, dorind a se expune,
Porni-n galop spre iepe prin comune
Ce nu erau în hamuri la bihunci.
Măgarul a ținut și el să meargă
Pe lângă amorez spre zarea largă
Și observând alese tinerele
Nătângul s-a și repezit la ele
Cu-a lui grimasă și-a stricat tot rostul...
MORALA- I: Nu plecați la drum cu prostul!
fabulă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Mea culpa" de Valentin David
Te-ai spovedit și crezi că-ți sunt iertate
Păcatele de amorez bătrân?
Când te-am surprins cu Lisaveta-n fân,
Mi-ai spus că îi făceai masaj la spate
De Valentina i-ai mărturisit,
(Sub patrafir când respirai de toate),
Că i-ai făcut și ei masaj la spate,
După ce, ca nebunii, v-ați iubit?
Că ești destins, nu mă-ndoiesc de fel.
Când popa te-a-ntrebat de sănătate,
Tu i-ai dat lecții de amor rebel,
C-avea și el amantă de departe...
Și i-a făcut și el masaj la spate...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezon
O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!
O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?
Aș vrea pardon
dac-am greșit;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exemple...
Când se strâng atâția ani
Petrecuți cu pași umani,
Întrebări mă-ncremenesc,
Ce-am avut și ce iubesc?...
Dintre multe uși cu chei
Ce-am intrat ca un holtei,
Mi-am ales una de crez
Și-am rămas un amorez...
Văd o lacrimp pe cer,
Nu mă doare, dar mă zbier,
Poate-mi curg mai multe Christ?!
Poate sunt cu mult mai trist?!...
Am îmbrțișat cu foc
Prima dragoste că-i joc,
Dar ce-mi pasă, nu-s tabu,
N-am să spun iubirii nu...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aria MJJ...
Te răspândești cu grijă în cele patru vânturi,
Înfățisând la propriu tot șirul de-anotimpuri,
Că-n fiecare clipă stau ale tale cânturi,
Prezența ta senină ți-e mai presus de-Olimpuri;
Ești strop de primăvară, un strop de întremare,
Ce-n ritmuri colorate pămîntu-nmugurește,
Ești soarele de vară cu raze de exclamare,
Ce mințile ne-mpacă și inimi ne-ncălzește;
Ești toamna aurie pe frunze muzicale,
Prin picuri de răcoare cu belșugul ei cu tot,
Ești iarna cea festivă ce fulguie-n urale,
Un basm la gura sobei, vin fiert sau un compot;...
Noi suntem pentru tine, tu pentru noi, un crez,
În doar două cuvinte, eternul amorez!...
sonet de Vasile Zamolxeanu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atotcuprins egoism
Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.
Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!
Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...
Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea de-o vară
Zâmbeau cireșe coapte, de soare alintate,
Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.
Ți-am admirat făptura... până târziu în noapte
Și până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.
Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,
Gingașii trandafiri 'și-mbujorau bobocii,
Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu
Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!
Nu am avut curaj, nu am putut să-ți spun
Că te-am iubit în taină în toată vara asta!
În vise te-am avut... prin clăile de fân...
Se stinge însă vara și toamna-i ca năpasta.
Cireșii își pierd frunza și-i grâul treierat,
Nu știu de-oi mai putea măcar să te visez.
În toată vara asta mi-a fost mintea-n păcat,
Trăind apuse vremuri... de tânăr amorez.
[...] Citește tot
poezie de Ion Apostu (26 august 2014)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satiriazis
Dragă, ți-am scris igienic pe fila albastră ca metilul
Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloașe urinate
De-un derbedeu ce și-a găsit sub geamul tău azilul
Și simt pe inimă o stâncă iar cervicala mi se zbate.
Precum un sedentar ce a scăpat din lesa conjugală,
Văzând cu țârâita ai tăi nuri mi-am făurit speranțe
Că te voi poseda în fel și chip pe-o vreme estivală
Dar toate visele au ajuns să fie tomnatice restanțe.
Pândeam în serile cu lună ascunsă în voal de nori
Cum după diafanele perdele în lascivul dans glisai
Spre-un oriental covor împodobit cu delicate flori
Și-n suflet de sultan fără harem tornadele stârneai.
Întrezăream sâni fermi eliberați din cupe de mătase
Cum tresăltau nedezmierdați în păgânească unduire.
Lansând spre amorez imaginar ocheade languroase
Între senzuale coapse tu lăsai vederii femeiasca fire.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!