Epigrame despre amintire frumoasďż˝, pagina 2

În URSeSe, rămasă-n amintire
Cu vodcă, vin şi băutori notorii,
De n-am fost beat ades de fericire,
Erau de vină numai... turnătorii.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

L-a-njurat de-atâtea ori
Până şi-a ieşit din fire;
Şi-i făcu copil din flori
Să îl abă amintire.

Ştiam de mult şi cum se face
Şi cărui soi să-i dau citire,
Dar ce păcat, de-un timp încoace
E doar o vagă amintire.

Mari podoabe sunt aleşii
Ăstui neam de credicioşi
Că luară precum leşii
O Elenă şi-un Cocoş.

Cum vremea cărnii a trecut
Şi nu mai ştiu ce-i un grătar,
La iarbă verde mai ies doar
Cirezi şi turme la păscut.

Ce ciudată amintire
Ziua-aceasta mi-a adus:
Mi-a dat soaţa întâlnire...
Şi m-am dus.

Cuza, om corect din fire,
A dat tuturor măsura...
S-a retras în amintire
Şi-a rămas... harababura!

E un animal de tristă amintire
Ce a adus în viaţa mea năpasta,
Căci într-un greu moment de rătăcire
Cu blana ei mi-am cucerit nevasta.

Acela ce se-mpărtăşeşte
Din părinteasca moştenire,
Când ia ideea - se gândeşte
Că îi "menţine"-n amintire.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venea de-acasă fără porc.
Gîndea, că n-a avut noroc.
Însă ia dat un dar Crăciun,
Un sac de ceapă... tare bun!

<< < Pagina 2 >

amintire frumoasďż˝