amintire frumoasďż˝

Amintire, floare scuturată...

Amintire, floare scuturată,
Pe poteca anilor pustii
Cât mă doare – aroma ta uscată
Azi, când sunt lipsit de bucurii!

Anotimpuri zboară peste mine
- Fiecare cu parfumul său –
Însă, ce-ar putea schimba în bine
Într-un veac uitat de Dumnezeu?

Între-un vis şi-o deznădejde cruntă
Tot în amintiri mă regăsesc...
Când sprânceana serii se încruntă
Doar singurătatea o iubesc.

Glasul ploii, murmurând spre seară,
Printre muguri cu miros curat
Ca un cântec dulce mă-nfioară
Şi-mi evocă clipe de altădat'.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

O noapte de nesomn, ochi obositi si stres,
Pana mai ieri credeam ca m-ai salvat,
Se pare ca nimic din ce iti scriu n-ai inteles,
Ori tu nu m-ai iubit cu-adevarat.

Daca stiam ce va urma, umbre si dor,
Stateam in cutiuta mea asa cum am mai stat,
Asa un gol in suflet imi lasi, si simt ca mor,
E ca si cand tot ce-am trait nicicand
n-a existat.

Si vad cum totul zace pe spini de transafiri,
Si cum usor, usor, totu-i dezamagire,
Cea ce ti-a dat in viata o mie de-amintiri,
Devine in final si ea o amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra dorului

Ajung deodat' cu spatele la soare,
Iar umbra mea apare, şi-i doar ea,
Mă dau în stânga şi în dreapta, nu dispare,
S-a atasat de mine de parcă ştie ea ceva.

Pare că -i doar nuanţa ei predominantă,
Nimic să nu răsară de sub ea,
Eu stau şi plâng, şi nu se simte importantă,
De un' să ştie ea durerea mea?

O amintire mă sufocă, o amintire sumbră,
Tânjesc la ce-am iubit cândva în viaţa mea,
Şi parcă nu mai înţeleg nimic din umbră,
Când dorul se aşează peste ea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cincea şi ultima scrisoare

Trec anii, trec, ca umbre de visare;
Pe unde cred ca esti, e amintire,
Ca fumul de destrami din amintire,
Iar chipul tau, contururi nu mai are.

Eu insami, ca-ntr-un zid de manastire
Imi voi zidi speranta-n renuntare.
Feresre n-am sa las, ci, cu uitare
Imi voi ucide rana din privire.

Nu-ti cad nici in genunchi sa te implor
Ce nu-mi poti da nu-ti voi cersi vreodata
Ramane-voi sa-mi port povara toata
Insingurata si ratacitoare

"La urma urmei, oare sunt datoare
Ca pentru tot ce simt să-ţi dau socoată?"

poezie de Ioan Mureşan din Scrisoarea a cincea... (1990)
Adăugat de Ioan Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochi atot înţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragii mei: Ninsoarea s-a transformat În ploaie de primăvară; Eminescu e uitat Condamnat: să moară. Aşteptăm, încă un an Ninsoarea [...] | Citeşte tot comentariul

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri...

Eu in causul palmelor am strans,
franturi de vise, ce-am avut cu tine,
si clipe minunate am inchis,
ca sa le am mai vii in amintire!

Cate secunde magice-am pastrat
sa nu le pierd ascunse le-am tinut,
dar ti le-arat sa vezi ca n-am uitat,
nimic din tot cea fost si am trait!

In fiecare zi am adunat,
mici bucurii si de la flori petale,
si-n suflet eu cu grija am sculptat,
doar chipul tau cu razele de soare!

Sub pleoapele adanci de catifea,
am adunat imagini doar cu tine,
pe toate-n suflet sa le strang as vrea,
caci toate-mi sunt comori de amintire!

poezie de Zenovia Priboi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agresiva amintire

Străbat aceleaşi drumuri, dar astazi fără tine,
Într-un amestec straniu de bine şi ruşine,
Aş vrea să plec departe, ca dorul să se aline,
Dar amintirea este mai tare decât mine.

Şi nu-nţeleg cum poate această libertate,
Să-mi fie confiscată, să-mi fie luate toate,
De stau cu ochii-n lacrimi şi genele lăsate
Şi numai amintirea pe crucea ei mă bate.

Prezentul nu există, venirea lui mă doare,
Nu ştiu nici viitorul, dorit de fiecare,
Eu în halucinante oglinzi retrovizoare
Puterea amintirii o simt, dominatoare.

E viforul în toate, ferestrele-mi îngheaţă,
De-atâta amintire, nu mai există viaţă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Liber să sufăr" - 2003
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează pădurea

Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Ţipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.

Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuţii lor nu-l au pe Moşul Ene.

Sângerează viaţa pe pământ,
Copiii noştri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.

E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viaţă?
Pădurea este leac de vieţuire,
Nu este preţuită doar în piaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!