altruism

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi, în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A şti să pătrunzi prin înţelegere în sufletele altora nu este la origine un fapt moral, ci o sensibilitate fiziologică a darului sugestiei: "simpatia" sau ceea ce se numeşte "altruism" sunt simple modelări ale acelui raport psihomotor considerat spiritualitate. Nu ne comunicăm niciodată gânduri; ne comunicăm mişcări, semnale mimice pe care noi le citim retrovertindu-le în gânduri.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

altruism

Altruismul este un sistem moral care susţine că omul nu are nici un drept de a exista pentru sine însuşi, că slujirea altora este singura justificare a existenţei acestuia, şi că auto-sacrificiul este cea mai înaltă datorie morală, valoare şi virtute. Aceasta este baza morală a colectivismului, a tuturor dictaturilor.

definiţie de Ayn Rand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trei valori pe care oamenii le-au ţinut timp de secole şi care acum au colapsat sunt: misticismul, colectivismul, altruismul. Misticismul – ca o putere culturală – a murit în vremea Renaşterii. Colectivismul – ca un ideal politic – a murit în Al Doilea Război Mondial. Cât despre altruism – el nu a fost niciodată viu. El este otrava mortală a civilizaţiei vestice, şi oamenii i-au supravieţuit doar în măsura în care ei nici nu l-au crezut şi nici nu l-au practicat.

citat clasic din Ayn Rand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O societate poate înregistra un progres cultural-civilizatoriu numai apelând la credinţă, altruism, muncă cinstită, forţă morală, rezistenţă naţională şi nu prin egoism, mari inechităţi sociale, manipulare, politizare instituţională. De-alungul vremurilor, clasa politică românească (inclusiv, la nivelul guvernului şi a instituţiei prezidenţiale) şi-a asumat o mare responsabilitate în faţa istoriei prin devalorizarea morală a vieţii cetăţenilor, scăderea dramatică a calităţii vieţii şi a nivelului de trai, cedarea unor interese ale comunităţii naţionale în faţa unor organizaţii internaţionale, proliferarea marii corupţii, subminarea echidistanţei politice şi diluarea statului de drept, calitatea scăzută a serviciilor instituţiilor sociale, exacerbarea egoismelor interrelaţionale, ruperea coeziunii sociale şi a solidarităţii umane, promovarea mediocrităţilor în toate funcţiile statului, mimarea democraţiei, accelerarea mecanismelor concurenţiale formalizate, cinice, neloiale, lipsa de respect faţă de viaţa cetăţenilor oneşti.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!