Toate rezultatele despre alegoric, pagina 2
Precizări
M-acuză că-l insult barbar...
Dezmint aceasta categoric!
Chiar dacă l-am făcut măgar,
Am spus-o numai alegoric.
epigramă de Constantin Dragodan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tango retoric
Cine-ți mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ți șterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.
Cine-ți mai clădește-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
și lacrimi nu mai sunt.
Mai știi, vara cu miros de alge
și pierdutele catarge
De la țărmul unei mări?
Mai știi, și acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.
Cine-ți mai aduce vești,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde ești
[...] Citește tot
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumim
alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulțumit că
am cumpărat de la ei
se înfășoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generații
cea uitată și aia nevăzută
două negenerații care ne mulțumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de țăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita pușca
libertatea de după supravețuire...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet în ceață
alergând bezmetic printre anii furați
mă loveam alegoric de spațiul îngust, uzat
al unei lumi rătăcită în propria inexistență
fereastra vieții capta umbre în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele au închis inimi în piatră
noaptea desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet înfășurat în ceață
veghează, căutând răstignirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Identificarea lui Aiôn-Dionysos apare la autorii creștini și neoplatonici. W. K. C. Guthrie se întreabă dacă ea nu face parte "din sincretismul foarte particular și alegoric al acelei epoci", dar ar trebui să ne reamintim că înaintea descoperirii unui papirus din secolul al III-lea, conținând o listă a jucăriilor simbolice ale lui Dionysos (titirez, romb, arșice, oglindă), mitul orfic nu era la drept vorbind cunoscut decât prin mărturiile a trei autori creștini a căror activitate e de situat între începutul secolului al II-lea și jumătatea celui de-al IV-lea, și anume Clement din Alexandria, Arnobius și Firmicus Maternus.
Ioan Petru Culianu în Iocari serio Știință și artă în gândirea Renașterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pruncul
un om cioplea
într-un ungher de veac
un leagăn
pentru copilul ce mâine venea
lucra și lucra pe dușumea lumii
așchii cădeau alegoric pe mâini
undeva, o femeie și un prunc
un prunc la sânul iubirii
o viață sugea viață
la sânul cunoașterii privea un copil
cu ochii împreunați zilei ce mâine sosea
țipa în răsuflarea caldă a sufletului
ei știu ce noi încă visăm
Doamne, fă să ne ierte copii pentru păcatele lumii
dă lumină din flacăra inocenței
ce curge în ochii candizi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer țipau pescărușii
lacrima cade și plânge pe țărmul uitat
de lume, de viață, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
plutește suav peste ape
în țipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe țărmuri mângâiate de mare
trist pescăruș ireal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mine
adunând două linii paralele
într-o lume pustie, ireală
am ajuns dincolo de ele
în lumina percepției nespuse
am pus pe un taler destinul
pe celălalt nu a rămas nimic
rătăcind la limita cunoașterii am ajuns în neant
acolo am găsit lumea, debusolată de propria inexistență
lumina se sfâșia alegoric în tăceri chinuite
pe zidurile murdare ale cetății
îngândurat și trist am plecat printre așchiile timpului
de doi bani speranță
mai departe, cât mai departe
dincolo de lume, de toate
acolo, unde nu este nici întristare, nici durere
decât un etern suspin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul
în noaptea aceea
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!