Poezii despre albina, pagina 2
Albină (VIII)
Albină, ți-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, și zborul ți-l purtai în dulci spirale de fum.
Eu sunt cel fără speranță, cuvântul fără ecou,
și cel care a avut totul, pierzând totul.
Ultima legătură, în tine scârțâie ultima-mi năzuință.
În ținutul meu searbăd tu ești ultima roză.
O, tu care ești tăcută!
Lasă-ți privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.
Tu ai privirea adâncă, în care noaptea lovește.
Liniștite brațe de flori și veșmânt de roză
Sânii tăi aduc a melci albi.
Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
să se odihnească.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Haiku
dulceață pe foc -
albina în zborul de
recunoaștere
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina II
Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
Ce caut la el în pom.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
regina la geam -
albina înghețată
în zborul spre stup
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două ciori bătrâne
Două ciori bătrâne stăteau pe pălimarii unui gard.
Două ciori bătrâne stăteau pe pălimarii unui gard,
Gândindu-se la cauză și la efect,
La buruieni și l-al florilor aspect,
La legile naturii și la intelect.
Una dintre ele-a mormăit, una dintre-ele-a bolborosit,
Una dintre ele-a mormăit, una dintre-ele-a bolborosit.
Fiecare dintre ele-a gândit mai mult decât a vorbit.
O cioară a întrebat-o pe cealaltă-o ghicitoare.
O cioară a întrebat-o pe cealaltă-o ghicitoare:
Cioara care-a mormăit
A întrebat cioara care-a bolborosit,
"De ce are albina o sabie lângă vioară?
De ce are albina o sabie lângă vioară?"
"Crrrrrrr-ed că", a spus cealaltă cioară,
"Crrrrrred că e", a spus celaltă cioară iar,
"BBBBBBBBBBBBBBBBB-izar."
[...] Citește tot
poezie de Vachel Lindsay,1879-1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
Nici o iederă nu-mpiedică albina
să culeagă polenul zidului alb
pe care soarele l-a prefăcut
într-o floare ultimă.
poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptă
Am prins în mâni, în zori, o stea care cădea,
Să nu lovească-n aripi, în aer, o albină
Ce se-ntorcea grăbită, în zbor, cu cofa grea,
Către prisaca ei, de miere și lumină.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorbi cu sete, îndelung... nectarul
Dar după ce luă din flori - albina - plinul,
Îi prinse-n coadă - trandafirul - spinul,
Căci unde-i dulcele alăturea-i amarul.
catren de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscoada
De cum s-a ivit lumina.
A ieșit din stup albina,
Să mai vadă, izma creață
A-nflorit de dimineață?
Se-ngrijește, gospodină
De-nflorește si sulfină,
Căci plutise val de ceață,
Astă-noapte, pe verdeață
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piele moale
O albină,
Când suspină,
Când respiră,
Doar în mine,
Acul ține!
poezie de Andrei Ilie Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!