Poezii despre agresiv, pagina 2
Erai în mine ca o izbăvire...
Azi, parcă-i mai albastru răsăritul
Și nu mai doare liniștea din cer.
Am prins în palme, Doamne, infinitul
Și îndrăznesc din nou, să mă ofer.
Am primăveri pe umărul cu stele
Și-au înflorit zambile pe un sân;
Pe gât se zbenguie visele mele,
Când peste vise, îmi ești azi, stăpân.
Ai apărut, când te-am chemat, spre seară-
(O altă noapte albă mai striga).
Și lacrima din răstigniri de ceară
S-a speriat de lăcrimarea ta.
Și lanțuri au căzut la poarta vieții,
Ferestrele, zăbrelele, și-au rupt
Zâmbesc pe lângă macii mei, scaieții
Și, deși nu te știu, te-am cunoscut.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de când ai plecat
s-au schimbat multe aici
glicina s-a urcat agresiv
pe țeava de gaze
a rupt fără milă burlanul
iar ploaia îmi cade-n odaie
cățeii sunt bine a murit foxy
sunt sigură ea a ajuns lângă tine
două galaxii mai încolo
dani s-a măritat a fost o nuntă frumoasă
pe ponton n-a venit niciun preot
cică n-avea derogare să oficieze
așa eveniment în ziua de înălțare a crucii
în fine m-am tuns scurt
până la limita minimă a durerii
dar nu contează
am oareșce îndoieli când privesc înspre cer
și-mi pare a fi cu o clipire de gene aproape
altfel suntem bine izolați în adn
știi tu ce vreau să spun
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată, nu
1.
Când lumea se retrage-n tine
încet și pe nesimtite
îți aduci aminte de mine
mă cauți și mă găsești
acolo unde începi
să rătăcești
2.
- Niciodată, nu?
- Da, daaa... Niciodată, nu.
Aceasta-i cheia pe care-am folosit-o intuitiv
fără să caut vreodată un motiv.
- Credeam că "niciodată, nu" înseamnă "totdeauna, da".
Nu-i chiar atât de imediat că m-am înșelat.
3.
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zefirul mângâiat
de luna perfect galbenă
rotundă ca un ban
nu se mai vede-n apă
balta a secat de câteva zile
câțiva pești au fost prinși
de mâlul uscat acum
au rămas în cozi
gurile trag aer poluat
unii au fost ciuguliți de păsări
alții se zbat în papură
berzele s-au plictisit să-i culeagă
soarele îi stafidesc
broaștele se perpelesc pe șoseaua
care taie balta
sunt desfigurate de ciocurile ciocan
unele stau pe jumătate mâncate
pe jumătate uscate
capurile amputate de răpitori
picioarele smulse stau lângă burțile
larg căscate din care ies furnicile
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cirezile de imbecili
Se tulburară dintr-un zvon cu mască, fără mască
Cirezile de imbecili că n-au unde să pască
Și după cum s-a confirmat la știrile-n neștire,
Ieșitul azi la pășunat te duce la pieire.
Astfel șeptelul a decis ca răul să-l evite,
Să se comporte mai uman, să nu mai fie vite.
Să stea cuminți, să pună bot, s-aștepte o minune
Și-n acest timp să pape doar în iesle ce se pune.
Căci mult mai agresiv decât a vacilor nebune,
O maladie de coșmar cuprins-a-ntreaga lume,
Iară mai marii toți pe mâini se spală de păcate
Și boii dau cu oiștea-n gard prin țări emancipate.
Mulțime de pribegi rămași viței la poarta nouă,
Așteaptă vara speriați că afară-i frig și plouă,
Stând izolați, înfricoșați că... asta a fost și basta,
De... nu cumva se dă la știri că a trecut năpasta.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pax vobiscum!
Oameni cu idei absurde și fugă sfioasă de gazelă,
gânduri cu aripi de vultur
pentru desfătări cu gust de absint...
Cuvintele atacă brutal cu iz de taifun
și sapă nesfârșite tranșei de ură și frică.
Redefinind vântoase,
ca schijele justificând mândria de scânteie,
vești și spaime tot mai proaste se avântă.
E trist când spui că orice este înlocuibil.
Sufletul arvunit strănută de-atâta praf de pușcă.
Nici Dumnezeu nu mai respiră
la fel de tare cum se miră.
Dezagregați de spaimă,
atomii galaxiei s-au înfiorat.
Tot mai convingătoare,
colțuri de stele escortează cioburi de vise.
Nu evadați din probelmele timpului pașnic!
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce ne pierdem în nimicuri și căutăm nefericirea
De ce în sufletele noastre reci pălește strălucirea
De ce ne pervertim în lume și ne golim de vise
Speranțe și dorințe vii atât de agresiv ucise?
Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate
Perfecți în lăcomii și pofte, crudă infirmitate,
A neputințelor lumești și-a zilelor sordide
A slăbiciunilor cumplite și-a vitejiilor stupide.
De ce ne ținem dinții strânși când ura ne-mpresoară
Și ne crucificăm voit pacea interioară
De ce ne credem mai frumoși, mereu strălucitori
Când știm, de fapt, atât de bine că suntem muritori?
Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete
Umbre-neant ce trec grăbit prin căi și prin comete
Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie
Că ne și stingem imediat încă din temelie.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, sigur, e de vină!
Mi-am dorit să scriu poeme, printre rimele boeme, să mă pierd efervescent,
Prinsă-ntr-un tangou de muze cu vederi un pic obtuze, pe un ring incandescent
Unde să îți fiu ispită, fără a-ți deveni iubită în al toamnei calendar,
Colorând c-un vers frenetic, revărsându-se bezmetic, ruginiul Lui Brumar.
Coregraf te vreau în piesă! Cu pretenții de prințesă, insistând să mă conduci
Prin angelice catrene, îndrăznețe la refrene, hoinărind ca doi năuci.
Visători cu ochi de brumă, încălcând orice cutumă, să plutim spre Ararat.
Răvășită de-o idee, având ifose de Gee, declarându-te împărat.
Izbăvită de păcate, prin Siberii înghețate, țar al slovelor să-mi fii,
Proclamându-mă sonor, de-ar fi hibernal decor, țarină în poezii.
Pe-ale strofelor altare, să devin nemuritoare, îndrumată de-al meu zeu
Ce se pierde în dileme, oferindu-mi crizanteme cu parfum de Elizeu.
Toamna, sigur, e de vină! Îmbrăcată în rugină, mă îndeamnă să tot scriu,
Înșirând, pe-un ton banal, irizări de carnaval scrise de-un amant candriu.
Am avut o nebunie... În sublima Poezie, focul să-l păstrez aprins,
Sculptând lutul în cuvinte, arzând vers în jurăminte... dar sunt Prometeu învins!
[...] Citește tot
sonet de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba ma critica ramolitii
Degeaba ma critica ramolitii
Eu... inca incerc sa traiesc
Simtind nevoia unui itinerar recreativ
Urc pe Lipscani
Fara eforturi deliberate, ma amestec cu multimea
Devin imprimavarata
Agat cosmarul morbid
Si tentacular al rutinei
In uitare
Ma indrept spre-o cafenea
Bere, fum de tigara, cafele
Privesc ambianta de veselie
A omului trudit
Atmosfera racoreste
Ca ceaiul dupa o vodca
Nu-i panica de arsura
[...] Citește tot
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi odată? Te implor
Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile să-mi țin.
Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, să strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.
Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!