Replici despre accept, pagina 2
Howard: Sheldon, dacă ai fi robot și eu aș ști și tu nu, ai vrea să îți spun?
Sheldon: Depinde. Când aș afla că sunt robot, aș fi în stare să accept?
Howard: Poate, deși istoria SF nu e de partea ta.
Sheldon: O, lasă-mă să mă te întreb: când aș afla că sunt robot, aș fi legat de Cele trei reguli ale roboticii ale lui Asimov?
Raj: Ai putea fi legat de ele chiar acum.
Howard: Asta e adevărat. Ai rănit vreodată o ființă umană sau ai permis să fie rănită prin pasivitate?
Sheldon: Bineînțeles că nu.
Raj: Te-ai rănit vreodată sau ai permis să fii rănit, excepție făcând cazurile în care ar fi fost pusă în pericol o ființă umană?
Sheldon: Ei bine, nu.
Howard: Simt un robot.
replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phyllis: Domnule Neff, de ce nu veniți mâine seară pe la 8:30? Va fi aici.
Walter Neff: Cine?
Phyllis: Soțul meu. Erați nerăbdător să vorbiți cu el, nu?
Walter Neff: Mda, eram, dar cred că nu prea mai sunt, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Phyllis: Există o limită de viteză aici, dle Neff. Cincizeci de kilometri la oră.
Walter Neff: Și eu cât aveam?
Phyllis: În jur de nouăzeci.
Walter Neff: Să spunem că vă dați jos de pe motocicletă și îmi scrieți o amendă.
Phyllis: Să spunem că de data asta vă dau doar un avertisment.
Walter Neff: Să spunem că nu-l accept.
Phyllis: Să spunem că va trebui să vă dau o scatoalcă.
Walter Neff: Să spunem că izbucnesc în lacrimi și îmi așez capul pe umărul dumneavoastră.
Phyllis: Să spunem că încercați să vă așezați capul pe umărul soțului meu.
Walter Neff: Ah, asta ar fi prea de tot!
replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ajunge, Diana! E și fiul meu, nu crezi?!
Diana: Mai încet, nu striga! Vrei să te audă cineva?
Traian: Ar fi cazul să audă; să se afle odată! Să se termine jocul ăsta stupid și toate tainele astea... La ce bun? Cui folosesc? Mie, în nici un caz!
Diana: Taci!
Traian: Vrei să cedez din nou, să fac pe placul tău? Și dacă nu mai sunt dispus să accept condițiile? Nici regulile acestui joc?
Diana: Traian, te rog, fii rezonabil! Mai bine ai face uz de funcția ta pentru a-mi retrage băiatul din acest echipaj, din această misiune; eliberează-l de orice obligații! Tu poți face asta.
Traian: Poftim?! Ce-mi ceri?! Nici gând! N-am să mă înjosesc în asemenea hal! Cum crezi că aș face una ca asta?!
Diana: Te rog, Traian, înapoiază-mi băiatul! Lasă-l alături de mine; nu vreau să plece atât de departe, pentru 13 ani...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norma Desmond (îi dă un cadou lui Joe): Nu fi prostuț. Uite, voiam să ți-l dau la miezul nopții.
Joe Gillis: Norma, nu pot să-l accept, mi-ai cumpărat destule deja.
Norma Desmond: Taci, că sunt bogată! Sunt mai bogată decât toate gunoaiele astea noi de la Hollywood! Am un milion de dolari.
Joe Gillis: Păstrează-i.
Norma Desmond: Am trei blocuri în centrul orașului, am petrol în Bakersfield! La ce e bun dacă nu să ne cumpărăm tot ce vrem!
Joe Gillis: Termină cu "ne cumpărăm"...!
Norma Desmond: Ce-i cu tine?
Joe Gillis: Cu ce drept mă iei așa?
Norma Desmond: Cu ce drept? Chiar vrei să-ți spun?
Joe Gillis: Ți-a trecut vreodată prin gând că aș putea avea viața mea, că poate există o fată după care sunt înnebunit?
Norma Desmond: Cine? Vreo chelneriță la McDrive sau o figurantă ceva?
Joe Gillis: Ceea ce încerc să-ți spun e că nu sunt potrivit pentru tine. Tu vrei un Valentino, pe cineva care deține cai de curse, un bogătan!
Norma Desmond: Ceea ce încerci să spui e că nu vrei să te iubesc. Spune-o! Spune-o! (Îi dă o palmă.)
replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mda, sigur; ai dreptate... Nu trebuia să accept de la bun început, trebuia să fi refuzat.
Sonya: Însă de moment ce tot ai acceptat, nu poți da înapoi, trebuie să-ți faci datoria care îți revine, în calitate de comandant al misiunii, datorie pe care ai neglijat-o în ultima vreme.
Lucian: Poftim?! Greșești! Îmi fac datoria, așa cum știu.
Sonya: Nu-i adevărat! De la un timp, nu-ți faci deloc datoria, în nici un fel. De ce te-ai separat de colegii tăi, de ce i-ai lăsat singuri?
Lucian: Nu mă-ntreba! Nu cred că te interesează. Nu-i treaba ta.
Sonya: Ba este și treaba mea; mă interesează ceea ce ți se întâmplă, pentru că-ți sunt prietenă. Ți-am spus că știu ce s-a petrecut între voi. Știu din ce cauză s-a produs această separare. Știu cine și ce ți-a spus, dar asta nu explică deloc comportamentul tău, nu-ți justifică purtarea.
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, renunță la acest subiect!
Sonya: Sigur, lașule... Dar nu renunț deloc. Să văd, ce o să faci?
Lucian: Nu știu ce voi face, dar laș nu sunt, să știi!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Te rog mult, Lia... Te rog să nu te joci cu mine!
Lia: Eu, Luci?! Cum, adică?!
Lucian: Da, tu... Ți-am spus să nu te joci cu mine, sau cu sentimentele mele! Prea bine, am să accept faptul că tot eu am greșit și-n cazul tău, în acel moment în care totuși mi-am încălcat promisiunea pe care ți-am făcut-o. Spui că doar din cauza mea... Că eu te-am învățat cu prezența mea, cu săruturile mele... Poate că ai dreptate! Am greșit, deci, din nou, tot eu... Nu astfel trebuia să procedez, cel puțin nu atâta timp cât continui să mă refuzi, să mă respingi. În cazul ăsta, ascultă-mă bine, Lia... De acum încolo, totul se va schimba! Atâta timp cât încă mă refuzi, poți uita de mine și de existența mea! Și să nu mai repeți gesturi de genul acesta, care nu-și au rostul! Ți-am spus, nu de mult, că pentru mine, tu nu ești doar un capriciu trecător, dar dacă nu vrei să înțelegi, atunci, nu cred că are sens să continuăm astfel și să pretindem că... Doar nu mă mai căuta! Bine?! Și poți pleca-n oraș acum. N-am să te conduc. Ne vedem la ședința următoare!
Lia: Da, bine... Dacă așa vrei tu, așa să fie! Ne vedem peste două săptămâni.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Nu înțeleg ce-i cu interesul acesta deosebit pentru acei dinozauri, niște reptile gigantice? De ce te interesează atât de mult?
Maria: Ah... Face parte din una dintre pasiunile și specializările mele; pe Terra studiam paleontologia și-mi plăcea foarte mult.
Nick: Pale... Plateo... Paleo... Cum?!
Maria: Paleontologia.
Nick: Paleontologia... Ce mai e și asta?
Maria: O ramură a biologiei, care se ocupă cu studierea vieții acestor foste animale, a reconstituirii comportamentului și aspectului lor, pe baza cercetărilor efectuate pe scheletele de dinozauri și a altor resturi fosilizate, dezgropate din anumite locuri ale Terrei, de către specialiști paleontologi.
Nick: Și tu ai participat la dezgroparea scheletelor de dinozauri, la reconstituirea lor, ori la studierea resturilor fosile ale acestor creaturi?
Maria: Nu, n-am avut încă ocazia, dar n-aș fi dat înapoi; mă pasionează foarte mult... Chiar primisem propunerea de a participa la o asemenea expediție paleontologică și aveam de gând s-o accept, dar în același timp a intervenit misiunea asta spațială, care mi s-a părut totuși mai interesantă decât dezgroparea și studierea scheletelor de dinozauri. Și dintre cele două propuneri am ales...
Nick: Aha, pricep... Mă bucur că ai ales această misiune spațială, altfel n-am mai fi avut ocazia să ne întâlnim și să ne cunoaștem.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Voi vă bateți joc de mine?! Chiar aveți de gând să mă transformați în fetiță?
Lia: Nis, nu-și bate nimeni joc de tine; e doar o poruncă, una amuzantă.
Nistor: Cum să nu, șefa?! Te răzbuni, pricep...
Lia: Poți spune și așa, dacă vrei.
Maria: Lasă mofturile, Nisa! Mișcă în rezerva ta și așteaptă-ne acolo! Noi îți căutăm cele necesare.
Nistor: Păi, accept, dar doar pentru că s-au aliat și ceilalți cu voi, în special șefu', nu din alt motiv.
Maria: Cine te-o fi pus să-i dai porunca aia lui Nick?!
Maria: Ce-i, micuțo?! Nu-ți place cum îi stă soțului tău în slipi?!
Lia: Nis, lasă taina, că pierdem timp și e deja destul de târziu!
Maria: Hai, Nis, intră la baie și probează asta, pentru început.
Nistor: Chiar credeți că asta o să intre vreodată pe mine?! Eu n-aș zice...
Maria: E supraeleastică, deci, se întinde... Probeaz-o!
Nistor: Nu-mi vine să cred că o să fac, într-adevăr, asta... Fetelor, ajutor! Auu... V-am spus că nu intră chestia asta pe mine! Am forțat-o, dar acum nu pot s-o dau jos... Luați-o de pe mine, că mă strânge! Mă doare. Nu mai pot nici să respir, simt că mă sufoc.
Maria: Gata, mă! Stai liniștit, nu te mai zbate, că o rupi!
Stela: Și aplecă-te, altfel cum ai vrea să te ajutăm?!
Nistor: Mamăă... Dacă tot vreți să mă transformați în fetiță cu rochiță roz, iar eu am fost de acord, nu-mi mai dați chestii din astea strâmte, să le probez, că n-am de gând, să știți!
Maria: Bine, mă! Am văzut acum că nu se poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: În plus, nu i-am dat doar mașina, ci și celularul meu, acesta definitiv.
Diana: Telefonul? Care telefon?!
Traian: Al meu, doar ți-am spus. Nu ți l-a arătat?
Diana: Nu. Nu-i bine ceea ce faci; mașina și telefonul sunt lucruri de valoare, nu se împrumută.
Traian: Te rog, Diana! Mașina și telefonul?! Eu mi-aș da și viața pentru Luci, i-aș pune totul la dispoziție, iar tu faci gălăgie pentru niște obiecte, chipurile, de valoare?
Diana: Dar nu înțelegi că nu-ți poți permite să fii atât de atent cu el?
Traian: Nu, nu înțeleg! Luci nu știe că eu sunt tatăl lui; de fapt, nimeni nu știe asta, cu excepția a câtorva persoane; le putem număra pe degete... Te rog, nu-mi răpi și plăcerea de a-i oferi câteva lucruri, de a-i pune la dispoziție tot ceea ce-i este necesar; atât îți cer! În schimbul a ce? A nimic! Nu vreau decât să știu că lui îi este bine; crezi că-i prea mult?! Am acceptat tăcerea, am acceptat să tăinuiesc ceva ce... Și crede-mă, mi-e foarte greu! Nu-mi cere și să-l ignor! Nu sunt dispus să mai accept. Ce vre, i de fapt? Vrei să vorbesc în public despre toate astea? Acum? În acest moment?
Diana: Nici gând!
Traian: Atunci, nu insista! Deja am făcut prea multe compromisuri, doar pentru tine. Ce-am obținut în schimb? Nimic. Măcar o fărâmă din atenția ta? Nici gând! Am prea multe pretenții, nu-i așa?
Diana: Nu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ce de animale la familia aceea...
Lucian: Multe și frumoase. Te-ai făcut de râs, mamă; mai bine rămâneai acasă.
Diana: De ce? Pentru că m-am speriat de șarpe, apoi de șobolan?
Lucian: Era un hamster mititel, mamă, iar șarpele era unul neveninos, un piton, unul blând. Iar tu te-ai cam dat în spectacol.
Diana: Regret, mie nu-mi plac chiar toate animalele, ca oamenilor acelora; nu e deloc ceva condamnabil.
Lucian: Poate că nu, mamă, dar nici chiar așa, ca tine... Puteai mângâia măcar hamsterul puțin, nu te mânca.
Diana: Ce tot vorbești? Nu-ți dai seama ce spui? Eu nu l-am mân-gâiat nici pe Nero niciodată și tu ai fi vrut să ating șobolanul acela jegos? De ajuns că mi s-a urcat pe picior!
Lucian: Ah, deci, nu l-ai mângâiat niciodată pe Nero. Deci, de fapt nu-l iubești, deloc; cred că de abia aștepți să moară, să scapi de el, doar e bătrân.
Diana: Nu-i adevărat! Chiar dacă nu mă crezi, țin totuși la Nero, în felul meu, dar nu-mi place apropierea asta directă, exagerată, față de animale; e mai bine să se păstreze o oarecare distanță.
Lucian: Tu ai păstrat-o, mamă, una imensă; l-ai ținut pe bietul Nero fără apă și hrană timp de o săptămână întreagă. Ce zici de asta? E o faptă scuzabilă?
Diana: Te rog, Luci; ți-am mai spus că n-a fost deloc intenționat. Trebuie să mă crezi.
Lucian: Bine; să zicem că accept. Dar sper că nu astfel îl vei îngriji pe Nero și după plecarea mea în misiune.
Diana: Promit că nu se va mai repeta. Voi avea grijă de câinele tău, Luci.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!