Toate rezultatele despre absint, pagina 2
Gustul dulce nu se poate face amar, decât dacă scăpăm în el (cu voie sau fără voie) un strop de absint; natura, cât e de puternică, devine vulnerabilă şi uşor de învins, dacă plantăm într-un colţişor al său (chiar şi cel mai feeric), un firicel de ambrozie...
aforism de Iulia Mirancea (12 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Pantofi de cuvânt
Ce faci nebunule?
Imi dau foc la pantofi
Să fug până voi simţi
Că-ncălţare le e vântul.
Şi privindu-l...
Mă jucam cu chibritul
Pe lângă parfumul de absint
Muiat pe pantofii mei de cuvânt
Ce mă rugau cu şoaptele şireturilor
Scrise pe file in rânduri
Să le aprind din debarale de gânduri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar
ma gandeam ca te redescopar
la fel cum ma redescoperi tu
in fiecare noapte
cand ma acoperi …
si ma descopar de iluzii
de vise de argint,
de lacrimi de absint,
de tacerea-ti uniforma…
intr-o chilie
dintr-o alta amintire
ti-am sadit un mic tablou
pictat cu bej, cu alb
cu idile care s-au sfarsit,
c-un zambet prea nelinistit…
si cu un licar de ninsoare
ce rataceste intr-o floare…
poezie de Gheorghe Petrus
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Dylan
"Şi ce_ai văzut Fiule cu ochi sinilii,
ce-ai văzut tu, cel mai tânăr şi drag dintre fii?"
Plasmă de făpturi ipocrite văzui,
alai de rinoceri zburând
făraşul uriaş sub maşina de tocat
pe Kronos devorându_şi amicii,
Afrodita lipită de paharul cu absint,
bărbaţi coloraţi precum viermii din guaşe,
scroafa cu zorzoane declamând puritatea
pădure de spini
mare de oţet.
poezie de Indira Spătaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O noapte
Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o ţigară şi o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat şi scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanţe în asfinţit.
Unde şi eu şi tu formăm un NOI,
Înecaţi într-o iubire de absint,
Îmbrăţişaţi şi goi în doi
Să râdem de aceste zile ştirbe
Şi la final sfârşita-vom
Ca vechi piraţi din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria înlănţuită
Ştii oare ţara unde-nfloreşte
Frumosul absint pe morminte,
Unde cerul faţa albastră-şi doseşte
În gri, ponosite veşminte?
Unde ogoarele cu oase-s semănate -
Cântec trist freamătă codrul sub vânt
Râuri adânci, de lacrimi vărsate
Se scurg şipotind prin negrul pământ
Ţara aceasta sărmană şi tristă,
Risipitele inimi le strânge...
Lucru mai de preţ nu există -
Noi pentru ea - ea pentru noi plânge.
poezie de Jozef Ignacy Kraszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bahică
Nimic nu-i trist dacă nu vrei să fie
Pădurile foşnesc din zori până-n amurg
Câmpiile îţi dau tot rodul ţie
Şi poţi, de vrei să urci pe- al serii murg
Mai poţi în miez de noapte-n crâşmă
Să sorbi licoarea de absint
Să-ndeşi pe cap, cu drag o cuşmă
Pe care-ai dat un ban de-argint
Să-ţi pui chiar braţul pe un mijloc de fată
Şi s-o iubeşti până în zori
Să uiţi de tine şi de lumea toată
Vultur să fii, să vrei să zbori.
poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselii de toamnă
Într-un vag septembrion
Bacovia, François Villon,
Topind francii de simbrie,
Beau absint pe datorie
La crâşma unde s-au machit,
Deja o vampă i-a ochit,
Lăsând pulpele-n tangaj
Toast simplu: Bon courage!
Apocalips. Prăpăd afară
Mai că se-mpiedică pe scară,
Bâjbâie, nu au lanternă...
Şi schimbă crâşma c-o tavernă
Unde vinu-i cu găleata
S-a milostivit bogata
Toamnă – fără tirbuşon –
Plumb Bacovia, grizé Villon...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Daniel Tudose
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declin
Într-un bar nocturn, non-stop,
Uitat în crame-i mirosul de vin,
În damf de whisky, smog de sigar,
George al meu pare-n declin
Un shaker agitat ca la circ
De al sticloanţelor magistru,
Natură moartă cu contur absent,
Scânceşte-a gol paharul, tristu'
Vid de idee jur-împrejur
Tăcere neagră, absorbantă,
Iremediabilul declin
În care sub asalturi de absint
E declarat non-grata orice vin
Rafturi rânjind din etichete,
Ispititoare ca sirenele fantome,
Hai, George, să plecăm,
Ne-mbălsămează, vii fiind,
[...] Citeşte tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Agatha Grigorescu-Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
eşti mai frumoasă ca lumina
şi bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te ştie
sau te-a avut - Eşti mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toţi ai mei din şantier
eşti draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieţii mele amuletă
- ce altceva să îţi mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
