a ucide

Ignatul

"Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înţelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)

Vine Crăciunul, în sfârşit,
Când iar din teacă sare şişul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăişul.

Ucidem astfel fericiţi,
Iar porcul nu ştie a plânge,
Şi, închinându-ne smeriţi,
Ne veselim în băi de sânge.

Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-aşa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.

Mâncăm din porcul hăcuit
Şi, ghiftuiţi, dăm de pomană,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignatul

Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici
Nu mănâncă, nici nu miroase(...)
(Înţelepciunea lui Iisus Sinah 30:19)

Ninge cu îngeri. E Crăciunul!
Se-ascut la tocilar cuţite,
Presimte-n cocină grăsunul
Sau moartea vine pe nepregătite?

Din om se-ncruntă asasinul,
Râtane, ăsta-ţi fu norocul,
De mii de ani ţi-i scris destinul...
Pentru pomană se aţâţă focul

Dar a ucide este crunt păcat
Şi mai ales atunci când Pruncul
Din ieslea sfântă ni s-a arătat
Şi-a creştinat cu mir Pământul.

Conspiră gând de tochitură

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Lică Pavel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi înseamnă a ucide un pic

viaţa nu e nimic altceva decât o continuă competiţie
ucizi sau eşti ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar şi visele devin victime

ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem

firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până şi cuvintele mor luând toate cărţile înapoi

nu ştiu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
şi îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viaţă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vă deie

Pe o bandă rulantă
Roşie şi declasantă
Tinerii morţi-n cărbuni
Privesc spre străbuni

Mineri incarcă satrap
La al dictonului casap
Ordin de a ucide ciocârlii
Cei ce ne vor doar sclavii

Turnători torţionari
Care au schimbat haina
In măsti de democraţi
Să nu li se afle taina

De ei mereu-ncătuşati
Voi Români evoluaţi
Când gaura mi-o luaţi
De la colaci visaţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi omorâţi mieii

vedeam mieii cum sar undelor îndemnuri,
peste umbrele aşezărilor vesele de cais.
o, Doamne, tu vei fi o luare de-a mea mână,
trece-mă cât poţi de acest rit de tine trimis.

nu-i omorâţi în moravurile cuţitului tăios,
geana peste ochi să tragă năvod de plâns.
eu vă rog, cu poemu-mi divulgat de destin,
eu, travestit în stea dată-n ochi de mânz.

o, daţi-le pace, petreacă zburdă de copilărie
nu-i vedeţi că-s acrobaţia unei azvârliri-n patimi
mereu fugind, ţipând mereu în decor de rătăciri,
de ce aceste apucături, aceste proaste datini?

ce plăceri a ucide şi pe nesimţite a-i mânca,
freamătul stomacului vă treacă greoi-n sărbătoare...
o, rit nătâng ce prelung sânge în palmă aduci
şi mânjeşti dungata noastră frunte tremurătoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin din Repaus de eternitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte, fără exagerare

Ea nu poate gusta o glumă,
nu poate identifica o stea, construi un pod.
Habar n-are despre împletit, minerit, agricultură,
construcţia navelor sau despre cum se fac prăjiturile.

În ceea ce priveşte planificarea zilei noastre de mâine,
are ultimul cuvânt,
care, de altfel, e mereu pe lângă subiect.

Nu este nici măcar în stare să îndeplinească lucruri simple
care ţin de meseria ei:
să sape un mormânt,
să întocmească un sicriu,
să facă ordine în urma ei.

Preocupată exclusiv de a ucide,
îşi îndeplineşte cu grosolonie serviciul,
fără sistem şi fără nici un fel de pricepere –
ca şi cum la fiecare dintre noi ar fi la prima ucidere.

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!