a nu tr�i �n zadar

Populus (îi atinge fruntea cu palma): Papa! Care e suferinţa ta?
Poporan (grav): Sufăr pentru oameni, dragul meu Populus...
Populus (gata să izbucnească în plâns): Pentru toţi oamenii? Dumnezeule! Nu se poate!
Poporan: În primul rând sufăr pentru alegătorii mei! (Solemn). Sufăr pentru circumscripţia mea electorală! Apoi, în plan secund, sufăr pentru omenire, la modul general...
Populus: O, scumpul meu tată! Delirezi! Trebuie să chem imediat un doctor!
Poporan: În zadar, fiule! Dragostea de ţară e boală fără leac...
Populus: Eşti incurabil?
Poporan: Fii mândru, Populus! Patriotismul este o boală mortală, care atinge numai suflete nobile...
Populus: Ah, nu! Papa! Trebuie să te scot imediat de-aici! Mergem la spital!...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Gorgo: Nu mă aflu aici ca să îl reprezint pe Leonidas; faptele sale spun mai multe decât cuvintele mele ar face-o vreodată. Mă aflu aici pentru toţi al căror glasuri nu le puteţi auzi: mame, fiice, taţi, fii - trei sute de familii care sângerează pentru drepturile voastre şi pentru pricipiile după care această clădire a fost construită. Suntem în război, domnilor. Trebuie să trimitem întreaga armată spartană în ajutorul regelui nostru, nu doar pentru a ne apăra pe noi înşine, dar şi pentru a ne apăra urmaşii. Trimiteţi armata pentru a ne păstra libertatea. Trimiteţi armata pentru dreptate. Trimiteţi armata pentru lege şi ordine. Trimiteţi armata pentru logică. Şi cel mai important lucru, trimiteţi armata pentru speranţă- speranţa că un rege şi oamenii lui nu s-au sacrificat în zadar pentru istorie- că vitejia lor ne uneşte, că acţiunile lor ne fac mai puternici şi că deciziile pe care le luaţi azi vor fi dovada curajului vostru.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boromir (îl ajunge din urmă pe Frodo, care adună lemne): Nici unul dintre noi n-ar trebui să umble singur, iar tu nici atât. Frodo? Ştiu că suferi, văd asta în fiecare zi. Eşti sigur că nu suferi în zadar? Frodo, mai sunt şi alte posibilităţi, alte căi pe care le-ai putea urma.
Frodo: Înţeleg ce spui şi ar părea chiar înţelept, dacă inima nu m-ar preveni.
Boromir: Să te prevină? În ce privinţă? Frodo, tuturor ne e teamă. Dar să laşi acea teamă să distrugă şi puţinele speranţe pe care le mai avem... chiar nu îţi dai seama? Asta e nebunie!
Frodo: Nu există altă cale.
Boromoir: Nu cer decât puterea de a-mi conduce poporul! (Se apropie de Frodo.)
Boromir: Dacă mi-ai împrumuta inelul...
Frodo (se îndepărtează): Nu!
Boromir: De ce te fereşti? Nu sunt un hoţ.
Frodo: Nu eşti tu însuţi.
Boromir: Ce şanse crezi că ai? Te vor găsi. Vor lua inelul. Iar tu îţi vei implora moartea înainte ca totul să ia sfârşit.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean-Luc Picard: Cum să le cer să se sacrifice, bazându-mă numai pe intuiţia ta?
Guinan: Nu ştiu. Dar stiu că e o greşeală. Fiecare fibră din fiinţa mea spune că e o greşeală. Nu îmi pot explica mie însămi, deci nu îţi pot explica nici ţie. Ştiu doar că am dreptate.
Jean-Luc Picard: Cine e în măsură să decidă că această variantă a istoriei e mai puţin bună decât cealaltă?
Guinan: Cred că eu sunt.
Jean-Luc Picard: Nu e destul, la naiba, nu e destul! Nu le voi cere să moară!
Guinan: Au murit deja 40 de miliarde de oameni. Războiul acesta nu trebuia să aibă loc. Trebuie să îi trimiţi pe oamenii aceia înapoi pentru a corecta asta.
Jean-Luc Picard: Şi ce îmi garantează că, dacă se întorc, vor reuşi? Instinctele îmi spun că e greşit, periculos, în zadar!
Guinan: Ne ştim de mult timp. Nu mi-am impus niciodată părerea asupra nimănui, nu am luat o poziţie bazându-mă pe raţiuni banale sau capricii. Nu trebuie să lăsăm acest continuu temporal să meargă mai departe. Acum, ţi-am spus ce trebuie să faci. Lasă încrederea în mine să te ajute să iei decizia să o faci.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dacă voi mai pleca în această misiune.
Traian: Nu spune prostii; sigur vei pleca! Nu se va ajunge atât de departe încât... Fără tine, n-ar mai putea fi vorba despre nici un fel de misiune. Dar nu, nici nu vreau să-mi imaginez o asemenea posibilitate. Trebuie să se rezolve cumva situaţia asta; ia spune, acum, dacă tot suntem în oraş, ai fi dispus să mergem împreună până la domnişoara consilier acasă, să stăm puţin de vorbă cu ea şi cu părinţii ei?
Lucian: Poftim?! Nu, dom' director, mai bine nu!
Traian: De ce nu, băiete?
Lucian: Ce rost ar avea?
Traian: Am putea-o convinge să-şi retragă reclamaţia; nu-i timpul pierdut.
Lucian: Nu, lăsaţi... Nu cred că ea şi-ar retrage-o.
Traian: De ce nu crezi? Deci, ai supărat-o totuşi cu ceva?!
Lucian: Nu, dom' director, n-am supărat-o deloc.
Traian: Luci, din cuvintele tale, aşa reiese.
Lucian: Înseamnă că m-am exprimat greşit, deşi s-ar putea s-o fi deranjat faptul că de vreo câteva ori m-a surprins când fetele din Institut s-au năpustit asupra mea; dar nu-i vina mea, nu eu le-am provocat!
Traian: Luci, eu te cred, dar cine ştie ce-şi închipuie domnişoara... Tocmai de aceea, pentru a evita pe viitor asemenea incidente, ar trebui să-mi spui numele acelor domnişoare, să nu te mai deranjeze altă dată. Uite, îţi promit chiar că n-am să fiu deloc aspru cu ele, nu voi lua măsuri severe împotriva lor, iar dacă nu va fi cazul, nu voi lua deloc, nici un fel de măsuri; vreau doar să le conving să te lase în pace.
Lucian: Credeţi că aţi putea reuşi?
Traian: N-ar fi imposibil, dacă ele se vor dovedi înţelegătoare şi cooperante. Te rog, Luci, măcar atât permite-mi să fac pentru tine, dacă la domnişoara acasă nu vrei să mergem, să încercăm să oprim acţiunea pornită împotriva ta; dă-mi o listă, măcar cu câteva dintre ele şi repet, te asigur că voi fi foarte înţelegător cu acele fete, admiratoarele tale, iar tu ştii prea bine că eu nu promit în zadar.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!