a fi pe drojdie (cu banii).

Răsărit

De sub plapuma unui nor rătăcit pe cerul părăsit de stele, soarele îşi dezbracă mantia nopţii, arătându-şi stingher chipul.
O nouă dimineaţă, timid se joacă cu întunericul printre copacii încă verzi ai pădurii " de pe Herina".
Ne respirăm existenţa într-o lume atât frumoasă... şi totuşi neîncăpătoare pentru oamenii zilelor nostre!
Nu mai avem loc unii de alţii, nu ne mai bucură succesul altora, nu ne mai ajung averile, banii, faima.
Atât de uşor judecă omul, atât de uşor pune etichete, atât de uşor uită...
Oare câte chipuri plânse a mângâiat soarele de-a lungul existenţei sale?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa

De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti
Nu cu săptămânile, cu anii.
Ca o cupă suptă în pierzanii
Dintr-o dată simţi că te goleşti.

Părul vechi cu care te-ai culcat
Seara, dimineaţa este altul.
Ai făcut pe negândinte saltul,
Singur nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat.

Totul a fost brusc, neprevăzut,
Cupa s-a ciocnit şi-acum e spartă.
Şi prin trupul tău, ca printr-o poartă,
Peste noapte doi s-au petrecut.

Doi drumeţi setoşi care-ar mai bea
Cupa ce stă-n ţăndări la o parte,
Unul vine repede din moarte,
Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Întâi deşteptătorul, apoi duşul,
Apoi telefonul unde-alerg gâfâind:
"Da, da, desigur, s-a făcut, da, da,
negreşit, la revedere!"
Apoi pieptenele, haina, oglinda-n care de-abia mă mai recunosc, stiloul,

Ochelarii şterşi grăbit cu colţul batistei,
Banii mărunţi de tramvai,
Apoi fuga-n lift, coborârea ca-ntr-un puţ
În ziua care aşteaptă încă virgină la poarta casei
Pe când alerg gâfâind după alte lucruri:
Ţigări, autobuz, ziar, motocicletă,
Atâtea lucruri în care mă petrec,
Cărora mă-mpart
Ca să ajung zi de zi mai mult una cu ele,
Mai solidar cu ele decât cu mine însumi.

Numai voi, care faceţi lucrurile, scăpaţi prin aceasta
De oarba lui tiranie.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba fiarelor

Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă şi albăstrie
Şi-a făcut din luceferi cercei.

Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche şi dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Şi lanurilor mele coapte rouă.

Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică şi sună
Talgerul cerului învechit.

Ciută de munte, cu paşii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila geografie

Ţări îndepărtate, sobre şi şocante,
Ţări fără colibe, fără buburuze,
Ţări cu vize autocolante
Te fură azi cu zîmbetul pe buze...

Ţări cu formulare suspect de precise,
Ţări absurd de scumpe pentru banii mei,
Ţări cu sistem de taxe pentru vise
Te iau de lîngă mine, şi tu te duci şi vrei;

Ţări cu telefoane care nu se strică,
Te sună-n miez de noapte ca să te grăbeşti,
Ţări de aluminiu, de care mi-e frică,
Mă lasă fără tine, şi tu nici nu clipeşti...

Ţări tăiate-n două de linii abstracte,
Ţări cu kilometri de iarbă şi şosea,
Ţări cu dulapuri pline de contracte,
Pe tine, nu pe alta, de-aici vor să te ia...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Andrieş din Azi (1991)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, ce ai cu mine?

Cu privirea rătăcită,
Ţine în lăbuţe, strâns,
Pâinea tare, învechită,
De foame, sete constrâns.

Tolănit pe-asfaltul rece,
Şi cu firmituri în jur,
Se uită la om cum trece,
Şi cum îi vorbeşte dur.

"- Ieşi de-aici, făptură slută,
Poate-oi fi câine turbat!
Asta-i belea absolută,
Să fiu de tine muşcat!

Vă-nmulţiţi ca şobolanii,
Umblaţi pe stradă hai-hui,
Hingherii ne iau toţi banii,
Dar mai lasă câte-un pui...

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu un turist

Îmi imaginez viaţa ca şi cum aş fi un turist
undeva într-o ţară din lume a treia – sau a doua.
Vreau să fiu un turist
în oraşul în care-mi duc viaţa.

Vreau să hoinăresc în pantaloni scurţi şi cu pălărie de baseball,
cu hărţi laminate şi cu aparate de filmat atârnând la gât.
Vreau să descoper fel de fel de lucruri pentru întâia oară.
Iată, ele sunt puse aici doar pentru mine!

Vreau o cameră cu draperii mucegăite,
cu vedere către curţi interioare murdare şi copii nespălaţi.
Vreau mâncare nesănătoasă şi praf din traficul dens
în gură, vreau fiorul produs de mizeria celorlalţi.

Permiteţi-mi să fiu un turist în oraşul vieţii mele.
Oferiţi-mi o ceaşcă de cafea la supra-preţ în centrul civic,
permiteţi-mi să fac o scurtă vizită în mausoleul trecutului
şi să-i fotografiez mumiile,

[...] Citeşte tot

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în schimbare

Încerc să desluşesc astăzi în lume,
Noianul de schimbări, mai mult rele decât bune,
Ce au întins corzi ale timpului şi-au forţat un destin,
În care nu te mai regăseşti şi eşti străin!

Virtuţi ce odinioară aveau căutare,
Îţi dădeau o-nfăţişare şi te ridicau în rang mare.
Când cu ele croiai drumul bun în viaţă,
Acum zac pline de colb, doar în cărţile-n sertare,
Sunt caduce, nu mai au nicio valoare!
Nu sunt bune nici la piaţă!

Noul mod de viaţă hiperconsumerist,
Schimbă paradigma unui trai tihnit.
Pentru abundenţă au loc competiţii,
Unii ridică palate, alţii mestecă pesmeţii!

Se celebrează divertismentul şi plăcerile private,
Gata cu pudoarea şi cu interdicţii date!
Se aruncă în aer reguli şi principii,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (11 iunie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n faţă, cu lumea în spinare.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţii politico-economice

Respiraţii politico-economice...

De la o vreme bărbaţii nu se mai bărbieresc
somnul şi-l împlinesc
între două staţii
de autobus
sau tramvai
micul dejun şi-l iau în pauza de ţigară

nu nu le mai pasă

copiii au spart tabla
la şcoală se fumează
pe la colţuri
în wc şi-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul raşchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniaţi la ghişeele de la parter

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!