a fi liric

Genul liric poate fi ca un îndrăgostit care cade-n genunchi în faţa iubitei şi ca o fată care se oftică de dor. Genul epic e la fel, dar nu are versuri, are rânduri.

perlă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul Georgescu dă sfaturi si retete de "axiologie" poetică, stabileste noile criterii, dezavuîndu-le pe cele vechi: "Un mod oarecum dogmatic de abordare a problemelor s-a produs si în introducerea unor criterii valorice în poezie, ca «lung» si «scurt», crearea unor opozite false între modalităti poetice de expresie, ca epic si liric.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Iorga avea însuşiri extraordinare de gazetar: liric, vehement, patetic, găsind o formulă în care să sintetizeze o situaţie, dispunând de vastitatea unei culturi, servit de o memorie fenomenală, pasionat, de o capacitate de ură care dădea articolelor accentul pasional. Nicolae Iorga aducea în paginile "Neamului Românesc" o notă nouă în presa românească.

Pamfil Şeicaru în Istoria presei (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o persoană iritabilă care nu înţelege viaţa decât liric, muzical, la care sentimentele sunt mult mai puternice decât raţiunea. Sunt atât de însetată de miraculos încât numai miraculosul are putere asupra mea. Renunţ la tot ce nu pot să transform în ceva miraculous. Realitatea nu mă impresionează. Nu cred decât în intoxicare, în extaz şi, când viaţa obişnuită mă încătuşează, într-un fel sau altul evadez. Nu mai vreau ziduri.

Anais Nin în Incest (7 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia supraomului contemporan

Cu cât mă uit mai adânc în cer

cu atât se uită cerul mai adânc în mine

eu îmi amintesc de pilă de Nietzsche

însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc

rănile mă fac mai puternic

continuaţi

aşa grăit-a Zarathustra

aşa tăcut-a Costel Zăgan

derutat de slogismele urii politice

eul liric face întoarceri dezordonate

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am avut o mare apetenţă pentru rolurile de compoziţie, acelea în care cuvântul, textul, îmi completau evoluţia vocală. Mi-au plăcut rolurile cu un conflict dramatic puternic, în care trebuia să colorez cuvântul, fraza sonoră rămânând uneori, un factor izolat. De aceea "alergam" mai puţin după performanţa vocală şi, mai mult, după emoţie, după efectul vizual. Pentru mine, un artist liric trebuie să fie şi un actor credibil.

Octav Enigărescu în interviu (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermezzo liric

I

M-au chinuit, adesea
Amar, necruţător,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilalţi cu ura lor.

Mi-au pus venin pe pâine,
Venin şi în urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalţi cu ura lor.

Dar dintre toţi, iubita
M-a frânt cel mai cumplit:
Nu m-a urât vreodată,
Dar nici nu m-a iubit.

II

Băiatul iubeşte o fată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Câţi dintre noi ar putea găsi
În stocul expresii emergente
Itinerare poetice platonice
Ca străfulgerări emoţionale
Foarte greu de spus
De fiecare dată ca să găseşti
Aspiraţii de genul
Liric epic sau dramatic
Ai nevoie de braţe lungi
Ca să găseşti inspiraţie
Ai nevoie de muze amiabile
Dispuse în formaţii concludente
Uneori ele pot fi galactice
La distanţe astronomice
Singura şansă de acces
Poate fi viteza lumini
Problemele poetului sunt mentale
Raţionale şi euforice
Expuse ca într-o bancă de date
Iluziile bine dirijate în idei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

blestem

Blestemul e ataşare de viaţă prin aparenţe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni şi fulgeri decât dintr-o poziţie absolută într-o valoare. Iov iubeşte viaţa cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toţi profeţii Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Şi în numele nimicului poţi azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănţuire necruţătoare şi incendiară, un absolut în ton direct, o navală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credinţă sau titanismul eului, pentru furia bluestemării ca atare puţin importă. Nivelul sufletului, înălţimea de pasiune a unei fiinţe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog liric

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!