Serioase/triste despre Univers, pagina 2
Stergar bucovinean
Să aflu adevărul, si sus în munti am mers...
A cui e oare mâna ce tese-n Univers?
Acuma stiu de lucru când iar s-a apucat,
Să teasă si să-ntindă pe cer stergar vărgat,
Ea lasă draperia de nouri drept în jos!
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios...
Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, si-i gata de tesut,
Mătăsuri diafane, lumină, funigei...
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei!
Si mult apoi, furtuna în zare pân' s-a sters,
Ea tot mai mânuieste suveica-n Univers!
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Călăretul orb, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altcineva
Altcineva îmi descântă timpul
altcineva îmi soarbe privirile
mă strecor prin serile calde
până uit de mine
uit că exist
privesc prin ferestrele timpului
altcineva privește prin mine
scot capul sub streașina nopții
și-mi caut steaua
e o stea albă
într-o nebuloasă străină
dintr-un alt cer
dintr-un alt univers
altcineva îmi scrie cântecu-acesta
altcineva îmi șterge amintirile
pe care urma să le am
într-un alt cer
într-un alt univers
poezie de Ioana Trică din Altcineva (decembrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers închis
O dată doar să te mai văd,
Să-ti simt apropierea,
Să-mi las fruntea pe mâna ta,
Să nu mai simt durerea.
O dată doar să-mi fii aici
Și să-mi respiri iubirea,
O dată să mă-mbrățișezi
Și să-mi săruti privirea,
Sufletul să mi-l descânți
Ca să-mi alini iubirea.
O dată-așș vrea să fiu a ta,
Naiadă-nlăcrimată,
Să simți cum bate inima,
De tine-ndurerată.
Trăiesc în lumea mea de vis,
Tărâm de basm, de nedescris,
[...] Citește tot
poezie de Elena Vlădescu (29 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiperviziune
Prin câte hiperspații s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături invizibili am fi mers,
Până ce șoapta cea dintâi ar fi tăcut.
Din câte stele în Ocean
Sclipirea-și odihnesc,
Pe una numai, din alean,
Identic am ales.
Dar plini de colb stelar pe trup,
În păr cu radiații,
Pe Om noi l-am zidit din Lut,
Și gheme de senzații.
Și-n câte hiperpații s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
[...] Citește tot
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred in ratiune
Cred în rațiune pentru că noi
Dintotdeauna am crezut în rațiune
Cred în rațiune pentru că omul
Are un creier și o minte trează.
Când omul încă nu era
În Univers domnea rațiunea
Și singurul care a influențat-o
A fost omul.
El a descoperit paradoxul cunoașterii
Cunoaștere ce înseamnă progres,
Cunoaștere ce înseamnă distrugere,
Și-a uitat că a dereglat echilibrul rațiunii
Cred totuși în rațiune
Căci orice egoist vrea să trăiască,
Și rațiunea va domni iar
În Univers.
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf interstelar
Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieții ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracții și respingeri de praf interstelar.
Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri și fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea și lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.
Să avem mai bine grijă și să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.
poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!
În om, care este un mic univers.
citat celebru din Democrit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visare
Soptind in noapte amorul crud al nefiintei mele,
Sorbind frenetic limpezimea buzelor tale tremurande,
Exalt in agonie agonizand extazul
Si ma gandesc inopinant la efemer.
Totul va trec si va fi din nou ca inainte.
Departare.
Singuratate.
Tristete.
Voi ajunge din nou ingenuncheat tanjind la trupul tau gol,
la buzele suave, la noptile albe de vara,
la clipele de daruire totala, de uitare de sine,
de evadare in propriul nostru univers,
un univers in care putem fi Noi.
Fara prejudecati, fara restrictii,
Indreptatiti de legea sufletelor noastre.
Nu vreau sa ma trezesc din vis!
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare om e singularitate în univers.
citat din David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!